Punctul pe Y / marşi 20 iunie 2006 Nr: 1759

Show-ul educatiei

In topul celor mai 'fierbinti' scaune de ministru - acela al Educatiei ocupa locul al doilea. Fata de recordul de 14 ministri in 16 ani de la Sanatate, cel de vreo 12 de la invatamant ar putea sa indice faptul ca aici lucrurile au mers putin mai bine. Realitatea este ca n-au mers bine deloc si ca de 16 ani pe seama educatiei se fac cele mai variate experimente, in numele unor reforme fara cap si fara coada, pe care fiecare guvernare a vazut-o altfel. Ceea ce a lipsit esential acestui proces este continuitatea eforturilor. Ceea ce s-a construit in peste o suta de ani, incepand cu Spiru Haret si ceea ce a constituit cel mai pertinent exemplu de stabilitate si de eficienta, s-a dus pe apa Sambetei in incercarea de a adapta sistemul la o realitate inca nestructurata. Incepand cu structura anului scolar - alta aproape in fiecare sezon - si terminand cu programa materiilor - in care Eminescu, de-o pilda, sta in aceeasi 'banca' cu Andreea Esca (fara ca aceasta sa aiba vreo vina) asistam la un balans continuu intre extreme si la un riscant experiment facut pe pielea copiilor care vor purta de-a lungul existentei lor amprenta diletantismului organizatoric si profesional al uneia dintre cele mai importante institutii responsabile de viitorul natiunii. Daca vorbim de o investitie pentru viitor, cea mai importanta si mai complexa se situeaza in perimetrul educatiei. Si nu ma refer doar la investitie materiala, baneasca, totdeauna insuficienta, ci la aceea care are in vedere modernizarea abordarii procesului de invatamant. Chiar daca toti presedintii si premierii de pana acum au fost de acord cu punctul de vedere teoretic ca procesul de invatamant merita o atentie sporita, nici unul n-a reusit sa determine alocarea resurselor necesare. Minimul de subzistenta a fost obtinut doar la presiunile sindicale care, cel putin in ultimii ani, au facut din anul scolar o veritabila parodie. Ne aflam din nou intr-un astfel de moment, in care incapacitatea guvernului de a-si onora angajamentele asumate fata de personalul din invatamant, ameninta cu un nou boicot in plina sesiune de examene. Criza este amplificata de cea din interiorul coalitiei aflata la guvernare, unde disputa publica dintre premierul liberal si ministrul democrat atinge cote de ridicol, cu acuze si replici care fac deliciul elevilor obisnuiti tot mai mult in ultima vreme sa dialogheze in acelasi mod cu dascalii lor, carora ajung sa le mai aplice si corectii. Spectacolul pe care-l ofera Educatia, cu toate disfunctionalitatile sale are si o 'emblema' pe masura: episodul cu subiectele obtinute de un jurnalist care intra-n minister ca-n branza, merita sa se inscrie in antologia haosului care guverneaza in locul celor alesi si mandatati sa faca acest lucru.