Punctul pe Y / sâmbătă 10 iunie 2006 Nr: 1752

O moarte primita cu aplauze...

Faptul ca anuntul mortii unui om este intampinat cu aplauze poate sa dea respectivului episod o tenta de indecenta. In fata mortii doar tacerea este cea care are de spus ceva. Dar, in acest caz particular, lucrurile sunt cu totul si cu totul speciale: cel aplaudat pentru trecerea pe celalalt taram este un individ a carui constiinta este incarcata cu nenumarate crime odioase. El este acela care a decapitat, in direct, pentru camerele de filmat, ostateci a caror unica vina era cea de a se afla intrun loc nepotrivit la momentul nepotrivit. Apus la cale atentate care sau soldat cu sute de morti. Mai nou, era in cautarea unei ... bombe atomice, cu care sa rada de pe fata pamantului orasele pline de pacatosi. Zarqawi, caci despre el este vorba, e, de la invadarea Irakului de catre americani, ‘bratul inarmat’ al organizatiei teroriste care daduse lumii civilizatecele mai grele lovituri. Daca Bin Laden continua sa fie teoreticianul terorii,Zarqawi a devenit practicianul ei. Ascuns in haosul creat de razboi, el sfida militara americana lovind acolo unde nu te asteptai si intretinand teroarea care guverneaza deja de ani de zile Irakul eliberat de teroarea lui Saddam si tarat cu forta pe drumul unei democratii pe care n-o intelege si n-o doreste. Uciderea lui Zarqawi intr-o ambuscada despre care circula deja variante fantasmagorice, chiar daca ii face sa rasufle usurati pe americani si autoritatile din Irak, este departe de a pune capat terorii. Dupa o logica proprie fenomenului, locul lui Zarqawi va fi luat de alti practicieni ai terorii, care considera ca Allah le-a incredintat misiunea alungarii unui inamic care nu are de gand sa plece, cu orice risc, cel putin atata timp cat din puturile irakiene se mai poate extrage un baril de petrol. Zarqawi si oamenii sai n-au aparut din senin, Ei sunt, intre altele, si o consecinta directa a ‘cruciadei’ americane, care a confundat cu intentie lucrurile: nucleele teroriste din zona, cu regimul lui Saddam. Din aceasta confuzie a rezultat ce putea fi mai rau: revigorarea terorismului, caruia i-a fost oferita o noua cauza si aruncarea in haos a unei tari careia dictatura ii conferea o anumita stabilitate. Ca Saddam nu a dispus nici de arme de distrugere in masa si nici nu a coperat cu Al-Qaeda este acum un adevar despre care nimeni nu vrea sa mai discute. Dar aceste lucruri nu mai au importanta. Razboiul a pornit, victoria a venit rapid si haosul si nesiguranta s-au instalat temeinic alimentand resorturile mistico-religioase ale atentatorilor ucigasi si ale nenumaratelor formatiuni teroriste de genul Al-Qaeda.