Actualul Executiv este, practic, cel lasat mostenire de PSD, pe care Alianta, in graba ei de a pune in functiune cota unica, nu a mai avut timp sa-l modifice sau sa-l adapteze programului sau. Structura guvernamentala actuala corespunde viziunii pe care Cabinetul Nastase a avut-o asupra administrarii tarii, viziune care a tinut cont dintru inceput de rezerva sa de cadre si de diferite obligatii asumate in perioada electorala. Daca-mi aduc bine aminte, in 2000 PDSR-ul avea foarte clar desfasurata schema guvernului si majoritatea titularilor isi faceau deja echipele, mai inainte ca rezultatul scrutinului sa fi fost cunoscut. Alianta, ajunsa la guvernare prin jocul intamplarii si prin fortarea Constitutiei de catre Traian Basescu, a fost prinsa complet nepregatita. Asta si explica de ce guvernul format la repezeala a beneficiat de doua categorii de ministeriabili: aceia recomandati si impusi de Basescu, recrutati dintre functionarii Primariei Capitalei cu care acesta lucrase (Dobre, Sulfina Barbu, Cristina Parvulescu) sau dintre liderii de mana a doua, care nu apucasera sa fie aruncati in batalia electorala locala. In acelasi timp, presedintele a blocat accesul in Executiv al unor politicieni liberali despre care credea ca sunt marcati de suspiciuni de coruptie din exercitiul de putere anterior, al Conventiei. Asa s-a facut ca, doar cu doua-trei exceptii (Blaga, Musca, poate Flutur) in guvernul lui Tariceanu care a depus juramantul pe ultimii metri ai lui 2004 n-au facut parte figuri cunoscute. Un alt calcul care a dus la aceasta componenta a fost convingerea ca Guvernul acela nu avea zile multe, el urmand sa fie dizolvat in vederea alegerilor anticipate care atunci pareau mai sigure ca oricand. Si cum nimic nu este mai statornic decat provizoratul, iata ca dupa un an si jumatate, actuala Putere defileaza cu aproape acelasi Executiv (au demisionat sau au fost demisi Mona Musca si Vasile Dinga), care exprima, cum spuneam, o conceptie social-democrata asupra actului de guvernare decat una liberala. In ciuda faptului ca multi ministri cu portofolii “grele” si-au demonstrat cu varf si indesat incompetenta - Flutur, Atanasiu, Ungureanu, Dobre - in timp ce altii au reusit sa se conserve intr-un anonimat total, ca o dovada clara ca nu reusesc sa faca nimic, Executivul continua sa functioneze si sa gestioneze catastrofal crizele ivite in serie si obiectivele de fond. Rezultatul: nu avem inca un raspuns privitor la aderarea in 2007, dar avem... stabilitate politica! Incremenire, mai degraba, decat stabilitate, intr-un proiect nepotrivit si intr-un moment la fel de nepotrivit. Asa incat dilema premierului nu este chiar atat de complexa incat sa-l puna in fata unei alegeri delicate: remaniere sau restructurare. Raspunsul este simplu: si si. Si cat mai repede cu putinta.