Se umbla serios la folclor in ultimele dispute politice, fie ca e vorba despre caii care nu se schimba in mijlocul raului, fie despre caruta care se pune - sau nu - inaintea cailor, fie ca e vorba despre boii de la caruta atinsi de boala vacii nebune, aceasta din urma adnotare apartinand unui personaj care n-a prea mai cuvantat in ultimele luni. Este vorba despre Adrian Nastase si cu siguranta ca scena politica ii resimte lipsa. El si-a facut aparitia la reuniunea de marti, cea care a luat in discutie formarea polului social. A fost o intalnire pestrita, la care s-au emis puncte de vedere contradictorii ce n-au condus spre nici o concluzie. Au dus spre evidentierea mai degraba, a ceea ce nu ar trebui sa fie acest pol social, si anume o formatiune de ordin politic. Dezbaterile au redus problema la esente, acestea fiind faptul ca initiativa formarii polului apartine a doua personaje care ar trebui sa iasa mai degraba din primul plan, decat sa se reinsereze in el. Cel mai deranjat de o astfel de initiativa se dovedeste a fi presedintele PSD, Mircea Geoana care are ambitia ca partidul sau sa se afle la comenzile si nu la remorca acestei initiative. Dupa ce s-a opus fatis, multa vreme, polului Geoana a acceptat ideea participarii la discutii cu conditia ca inaintea formarii formale a acestuia sa se inchege, sa se cuantifice continutul sau. Care este problema acestui pol? In primul rand, pentru aproape toata lumea este evident faptul ca daca stanga nu reuseste sa se uneasca, sa se coalizeze intr-un fel, nu va avea nici o sansa in fata actualei puteri care, in ciuda erorilor si a calitatii sale deficitare, continua sa se bucure de increderea majoritatii electoratului. Ce nu este clar este sub comanda cui se va putea produce aceasta coalizare. Si Iliescu si Roman cred, pe buna dreptate, ca PSD-ul nu constituie cel mai potrivit stindard. Este un partid in criza, care a facut erori mari si care nu a reusit inca nici sa se restructureze si nici sa se debaraseze de cei care-i afecteaza imaginea. Obiectivul, in timp, al unei actiuni concrete, nu se poate situa sub orizontul lui 2008. Intr-o astfel de perspectiva, daca exista cu adevarat dorinta de a se constitui acest nucleu, polul este realizabil. In politica romaneasca, insa, oamenii stau inaintea ideilor si a principiilor. Datorita lui Iliescu, Roman, Geoana si a idiosincraziilor legate de acestia, principii valabile, necesare, asteptate de catre electorat, vor fi date la o parte cu multa nonsalanta. Nu stim ce ar trebui sa se intample pentru ca clasa politica sa-si revina din aceasta prelungita buimaceala, dar stiu ca daca solutiile vor intarzia, intreaga clasa politica actuala este condamnata sa nu mai aiba nici o credibilitate.