Punctul pe Y / Tuesday 16 May 2006 Nr: 1744

Stolojan: produs expirat?

Ultima carte scoasã din mânecã în jocul plin de cacealmale pe care-l practicã preÂsedintele cu premierul pe care l-a forþat sã formeze guvernul, este Teodor Stolojan. Povestea vieþii Âsi activitãþii politice a lui Theodor Stolojan este una interesantã. Revoluþia l-a prins la BNR, unde se ocupa de conturile în valutã ale dictatorului, cum spun unii, în fapt ale României, pentru cã nimeni n-a reuÂsit sã scoatã la ivealã vreun cont pe numele lui CeauÂsescu. A ajuns în aceastã poziþie graþie seriozitãþii Âsi unei bune pregãtiri profesionale. AceleaÂsi calitãþi l-au propulsat spre fotoliul de ministru al Finanþelor, în cel de-al doilea guvern Roman, din care a demisioant, dupã doar câteva luni, datoritã confuziei existente la nivel decizional în legãturã cu politica economicã în tranziþie. Gestul, considerat de frondã, l-a calificat pentru o revenire în forþã, în momentul în care cabinetul reformist al premierului Roman a fost rãsturnat de forþele conservatoare ale FSN-ului, cu sprijinul direct al minerilor lui Cosma. Stolojan a devenit el însuÂsi un premier de tranziþie, însãrcinat cu gestionarea þãrii pânã la alegerile generale care trebuiau sã dea þãrii primul parlament Âsi primul guvern constituþional. De-a lungul celor 11 luni cât s-a aflat la Palatul Victoria, Stolojan nu s-a remarcat decât prin rezistenþa îndârjitã în faþa presiunilor sindicale Âsi prin gestul disperat al confiscãrii valutei într-un moment în care þara s-a aflat în pragul colapsului economic. Plecat ani buni într-o slujbã bine plãtitã la Banca Mondialã, de Stolojan nu s-a prea mai auzit pânã în campania electoralã din '96 când l-a susþinut pe Iliescu. A revenit în politicã în 2000, candidând la preÂsedinþie Âsi obþinând un scor modest. Relansarea i-a adus-o Valeriu Stoica, atunci când a considerat cã un Stolojan ar putea fi soluþia revigorãrii liberale: un tip care sã nu cedeze în faþa presiunilor pânã când va cãdea lat sub birou, vorba sa. A fost o idee bunã, PNL-ul reuÂsind sã se readune Âsi sã atace campania electoralã din 2004 de pe prima poziþie a unei opoziþii unite de nevoie. Pactul Stolojan-Bãsescu a fost cheia acestor alegeri Âsi, paradoxal, defecþiunea liderului liberal a fost aceea care i-a dat lui Bãsescu Âsansa sã devinã locomotiva formaþiunii câÂstigãtoare. ÃŽmbolnãvindu-se exact la þanc, Stolo a revenit pe o poziþie subalternã, de simplu consilier la Cotroceni, þinut pe poziþie pentru a fi asmuþit, când era cazul, împotriva neascultãtorului partener de la guvern. Dupã câteva încercãri nereuÂsite, Stolojan iese din nou la atac, afirmând Âsi el cã a greÂsit când l-a lãsat pe Tãriceanu succesor Âsi încercând sã genereze un curent care sã-l înlãture pe acesta de la cârma partidului pentru a-i relua locul. Intenþie deÂsartã. Stolojan nu are - cu excepþia lui Bãsescu - susþinerea necesarã pentru un astfel de demers. PNL-ul este, majoritar, grupat în jurul celui care conduce jocul Âsi oferã privilegiile. Stolojan nu mai are ce oferi. Nici mãcar amintirea unui premier rezistent la presiuni. Tãriceanu însuÂsi se dovedeÂste bine dotat la acest capitol. ÂSi tot mai conÂstient cã regulile jocului s-au schimbat, iar Cotroceniul Âsi-a pierdut mare parte din influenþa cu care era creditat prin tradiþie, nu prin Constituþie. Oricât ar pãrea de dur termenul, Stolojan dã tot mai mult impresia de produs cu termenul de garanþie expirat, iar 'mentorul' sãu, sentimentul cã este un vânzãtor de asemenea produse.