Punctul pe Y / sâmbătă 06 mai 2006 Nr: 1736

Nonsenso TV!

In audiovizualul romanesc se intampla multe minuni. De la crearea autoritatii de reglementare - CNA - s-au produs mutatii aproape de neconceput cu vreo zece ani in urma. Atunci, monopolul televiziunii de stat tocmai se spargea, prin aparitia primelor posturi private. Acestea au fost, intr-o ordine aproximativa, Tele 7abc, Antena 1 si PRO TV. Parea maxim de ce poate da 'rezervorul' de cadru al TVR-ului, pentru ca din punct de vedere tehnic lucrurile se puteau rezolva incomparabil mai usor. Diversificarea ofertei venea pe fondul unei dezvoltari explozive a televiziunii prin cablu. Operatorii nu mai pridideau sa-si intinda cablurile peste tot, acoperirea devenind un tel care parea sa ignore eficienta. In scurt timp, Romania a devenit una dintre cele mai 'cablate' tari din Europa, cu un procent de circa 80%, acoperind in egala masura zonele urbane si rurale. Odata inlaturata aceasta piedica in calea dezvoltarii prestatiei video, posibila pana atunci doar pana acolo unde 'bateau' costisitoarele relee ale statului, a inceput bataia pe frecvente, pe un loc mai in fata in lista de canale si pe o pozitie mai accesibila manuitorului de telecomanda. Reglementarile abordate atunci de CNA - in vigoare si astazi - vizau un peisaj in care canalele romanesti existente, putine, beneficiau de un anume privilegiu. Pierdut odata cu inmultirea acestora si cu intrarea in competitia cu canalele consacrate straine. Multimea de operatori de cablu s-a rarit prin tranzactii succesive care au condus spre impartirea tarii intre cateva mari companii, tot mai 'straine'. Ultima tranzactie spectaculoasa a fost preluarea Astral-ului de catre americanii de la UPC. In aceasta faza au inceput problemele noilor canale romanesti. Ele n-au mai gasit loc in grila. Sau au trebuit sa faca eforturi disperate pentru un loc sub soarele audiovizualului. Coplesit de noua sa functie de gardian public, al bunelor moravuri, CNA-ul si-a uitat indatoririle - intre care si aceea de a da sanse egale noilor veniti si de a obliga operatorii sa retransmita posturi cu traducere sau subtitrare romaneasca. Un post ca SENSO TV, care a debutat in urma cu un an intr-o excelenta formula de canal de cultura si civilizatie, este acum in pragul falimentului. Boicotat mai intai de UPC si scos din grila pana la finele unui proces juridic de durata, iar apoi de un management impropriu, buimacit de lipsa de audienta, isi datoreaza situatia in special autoritatii de reglementare, incremenita pe pozitiile de la infiintare si incapabila sa tina pasul cu evolutia intregului sistem, acum practic scapat de sub control. Este evident, un nonsens, si cred ca revine Parlamentului sarcina de a readuce institutia cu picioarele pe pamant si de a elabora noi reglementari care sa previna actiunile de monopol sau de boicot ale productiei nationale, chiar in contextul liberalizarii acestor servicii intr-o Europa fara granite. Daca la nivel continental este posibila o stimulare a productiei de televiziune europene, dezavantajata in fata tavalugului american, nu vad de ce n-ar fi posibila o sustinere mai hotarata a posturilor romanesti, in competitia cu celelalte.