Concluzia este stresanta: intr-un an si jumatate Romania a pierdut peste 1 miliard de euro prin vanzarea PETROM. Bani care lipsesc din bugetul statului roman, dar se regasesc in conturile firmei austriece. Iar intrebarea care survine, aproape automat este de ce a fost nevoie de aceasta tranzactie? De ce statul roman, in loc sa faca el acesti bani, a preferat sa transfere oportunitatea unui partener nici macar facand parte din clubul select al marilor petrolisti?Daca veti adresa aceasta intrebare Guvernului, cineva va oferi explicatia care a mai fost vehiculata: FMI si alte organizatii internationale ne-au cerut imperativ sa privatizam aceasta companie, alaturi de alte cateva - cum ar fi BCR. Este, bineinteles, o gogoasa. Nu veti gasi nicaieri consemnata o asemenea directiva din partea vreunei organizatii internationale. Veti gasi insa nenumarate avertismente de genul: daca nu reusiti sa rezolvati problema imixtiunii politicului in gestionarea acestor entitati, privatizati-le! Atunci nu veti mai putea face interventii pentru a facilita livrari preferentiale cu plata la Pastele Cailor sau acordarea de credite dubioase... Privatizarea PETROM si a BCR este raspunsul, mai mult decat limpede, pe care statul roman l-a dat acestor organizatii: nu suntem in stare sa inlaturam interventia politicului! Nu ne ramane decat solutia privatizarii. Cei care plang miliardul pierdut de stat de la Petrom se fac, poate fara voia lor, ecoul celor care au dus-o regeste sugand la tatele libere ale companiei de stat. Cine s-ar gandi sa scrie o istorie a Petromului va avea surpriza sa constate chiar si in absenta cifrelor, dimensiunea hemoragiei care a vlaguit compania de resurse, modul in care a fost folosita pentru tot felul de trocuri politice, si cum s-au pus, pe seama ei, bazele a multe averi de milioane de dolari.Cred, de aceea, ca n-ar trebui sa plangem banii pierduti - pentru ca ei erau pierduti, oricum nu in buzunarele statului ar fi intrat ei - ci incapacitatea cronica a clasei politice de a se delimita de sectorul economic, creandu-i acestuia premisele unei functionari normale, pe baza regulilor economiei de piata. Si probabil ca economia noastra nu va fi cu adevarat functionala decat atunci cand statul va inceta sa mai administreze afaceri, rezumandu-se la menirea sa, de a gestiona venituri sigure, in folosul intregii societati.