Tot optimismul autoritatilor, care cu o saptamana inainte de Paste nu vedeau un pericol iminent in viitura de pe Dunare, s-a dus pe apa Sambetei de Sfintele Sarbatori cand digurile, puse la grea incercare de oameni si de apa, au inceput sa cedeze in serie. Este o situatie exceptionala. Dunarea n-a mai atins un asemenea nivel decat in urma cu o suta de ani, iar debitul sau a batut orice record. Pentru asezarile riverane, aparute si dezvoltate pe seama debitelor medii ale fluviului, dezastrul era unul anuntat. Unul oricand posibil si viata oamenilor a depins direct si nemijlocit de capriciile vremii. Nici pentru autoritati ceea ce se intampla de-a lungul fluviului nu este o surpriza. Chiar ministrul mediului, doamna Sulfina Barbu, recunoaste ca inca de anul trecut se stia care sunt zonele supuse pericolului de inundare si care sunt digurile cu probleme. Sunt lucruri care se stiau si mai demult. De cel putin 16 ani de cand, practic, nu s-a mai facut nimic pentru a consolida masurile de aparare impotriva inundatiilor, pentru ca n-au mai fost bani. Banii s-au cheltuit pe multe alte lucruri urgente, dar nu pentru ceea ce ramane o urgenta permanenta. Pur si simplu domeniul asta a fost lasat de izbeliste si de lipsa totala de control au profitat, cu inconstienta lor traditionala, oamenii. Majoritatea digurilor care au cedat au fost agresate in timp de cei care s-au asezat pe malurile fluviului si au scobit in diguri pentru a lua pietrisul si lutul cu care si-au ridicat casele. Acele case pe care acum apa se razbuna dizolvand pur si simplu aceste incropiri traditionale pentru care notiunea de amenajare rurala n-are nici un sens, indiferent de ce crede vorbaretul ministru al Agriculturii. Cel mai dramatic aspect al acestui episod dramatic al zilelor noastre il constituie insa atitudinea oamenilor, psihologia lor. Ţaranul roman pare sa nu mai fi pastrat nimic din calitatile umane care l-au facut sa razbeasca prin istorie in ciuda tuturor evenimentelor neprielnice. Poate ca cei cincizeci de ani de comunism - desi acestia n-ar fi suficienti - l-au transformat intr-un personaj lipsit de initiativa, chiar de instinct al supravietuirii, dependent de o autoritate care nu e in stare sa faca mare lucru si lasandu-se in voia conditiei de asistat. Sau chiar de asistent pasiv si nepasator, al eforturilor altora de a-i salva putinele bunuri de care dispune. Imaginea taranilor la carciuma sau tolaniti pe tarla si privind cum jandarmii si soldatii se dau de ceasul mortii sa inalte diguri sau sa le salveze orataniile, a devenit una emblematica. La fel de emblematica precum cea a autoritatilor care, spre linistirea propriilor suflete, declara ca lucrurile nu stau chiar asa de rau si ca pericolul nu e chiar atat de mare, pentru ca doua-trei zile mai tarziu sa dea din colt in colt. Si sa nu faca altceva decat sa repete greselile de anul trecut si sa prelungeasca o ineficienta valabila, probabil, si la anul.