Cronica unui dezastru anunþat
Tot optimismul autoritãþilor, care cu o sãptãmânã înainte de PaÂste nu vedeau un pericol iminent în viitura de pe Dunãre, s-a dus pe apa Sâmbetei de Sfintele Sãrbãtori când digurile, puse la grea încercare de oameni Âsi de apã, au început sã cedeze în serie. Este o situaþie excepþionalã. Dunãrea n-a mai atins un asemenea nivel decât în urmã cu o sutã de ani, iar debitul sãu a bãtut orice record. Pentru aÂsezãrile riverane, apãrute Âsi dezvoltate pe seama debitelor medii ale fluviului, dezastrul era unul anunþat. Unul oricând posibil Âsi viaþa oamenilor a depins direct Âsi nemijlocit de capriciile vremii. Nici pentru autoritãþi ceea ce se întâmplã de-a lungul fluviului nu este o surprizã. Chiar ministrul mediului, doamna Sulfina Barbu, recunoaÂste cã încã de anul trecut se Âstia care sunt zonele supuse pericolului de inundare Âsi care sunt digurile cu probleme. Sunt lucruri care se Âstiau Âsi mai demult. De cel puþin 16 ani de când, practic, nu s-a mai fãcut nimic pentru a consolida mãsurile de apãrare împotriva inundaþiilor, pentru cã n-au mai fost bani. Banii s-au cheltuit pe multe alte lucruri urgente, dar nu pentru ceea ce rãmâne o urgenþã permanentã. Pur Âsi simplu domeniul ãsta a fost lãsat de izbeliÂste Âsi de lipsa totalã de control au profitat, cu inconÂstienþa lor tradiþionalã, oamenii. Majoritatea digurilor care au cedat au fost agresate în timp de cei care s-au aÂsezat pe malurile fluviului Âsi au scobit în diguri pentru a lua pietriÂsul Âsi lutul cu care Âsi-au ridicat casele. Acele case pe care acum apa se rãzbunã dizolvând pur Âsi simplu aceste încropiri tradiþionale pentru care noþiunea de amenajare ruralã n-are nici un sens, indiferent de ce crede vorbãreþul ministru al Agriculturii. Cel mai dramatic aspect al acestui episod dramatic al zilelor noastre îl constituie însã atitudinea oamenilor, psihologia lor. Þãranul român pare sã nu mai fi pãstrat nimic din calitãþile umane care l-au fãcut sã rãzbeascã prin istorie în ciuda tuturor evenimentelor neprielnice. Poate cã cei cincizeci de ani de comunism - deÂsi aceÂstia n-ar fi suficienþi - l-au transformat într-un personaj lipsit de iniþiativã, chiar de instinct al supravieþuirii, dependent de o autoritate care nu e în stare sã facã mare lucru Âsi lãsându-se în voia condiþiei de asistat. Sau chiar de asistent pasiv Âsi nepãsãtor, al eforturilor altora de a-i salva puþinele bunuri de care dispune. Imaginea þãranilor la cârciumã sau tolãniþi pe tarla Âsi privind cum jandarmii Âsi soldaþii se dau de ceasul morþii sã înalþe diguri sau sã le salveze orãtãniile, a devenit una emblematicã. La fel de emblematicã precum cea a autoritãþilor care, spre liniÂstirea propriilor suflete, declarã cã lucrurile nu stau chiar aÂsa de rãu Âsi cã pericolul nu e chiar atât de mare, pentru cã douã-trei zile mai târziu sã dea din colþ în colþ. ÂSi sã nu facã altceva decât sã repete greÂselile de anul trecut Âsi sã prelungeascã o ineficienþã valabilã, probabil, Âsi la anul.
|