Pactul de instabilitate
Are sau nu, România, stabilitate politicã? Este o întrebare esenþialã, de al cãrei rãspuns depinde în foarte mare mãsurã cum Âsi când vom intra în Uniunea Europeanã - pas care reprezintã þelul fundamental al României post-totalitare Âsi pentru care nimeni nu a pus în lucru o alternativã serioasã. Cu atât mai mult cu cât este tot mai puternic sentimentul incompatibilitãþii între plasarea geograficã în Europa Âsi funcþionarea în afara regulilor Âsi normelor acesteia. Stabilitatea politicã este, cum spuneam, un factor esenþial Âsi oricine se poate întreba, analizând spectrul Âsi miÂscãrile browniene din zona politicului, dacã avem aÂsa ceva. Existã la acest capitol douã percepþii diametral opuse. Prima este aceea a unui circ fãrã sfârÂsit, a unor scandaluri mediatice în serie Âsi a unor structuri care, în loc sã lucreze pentru a-Âsi face temele (vorba unui ministru prins mereu cu temele nefãcute) sunt obligate sã riposteze sau sã explice la infinit aceleaÂsi lucruri. Pentru un sistem constituit în pripã Âsi pe baza unei situaþii confuze - mã refer la rezultatele alegerilor din 2004 - starea de crizã pare sã fie aceea care îi caracterizeazã fiecare miÂscare. O crizã care pune sistematic faþã în faþã interesele divergente ale unor formaþiuni politice ce nu au în comun decât interesul de a se afla la putere Âsi de a obþine partea de beneficii corespunzãtoare, cu preþul erodãrii continue a eficienþei Âsi încrederii de care se bucurã. Elementul determinant al acestei stãri îl constituie tocmai preÂsedintele þãrii. Sentimentul pe care-l dã acþiunea sa este acela cã agenda sa nu are nimic în comun cu aceea a Guvernului pe care l-a mandatat cu gestiunea curentã a þãrii, cã nu aÂsteaptã altceva decât momentul pentru a-l înlocui cu altul Âsi cã aliatul sãu din campania electoralã Âsi vicepreÂsedinte al formulei electorale este cel mai acerb inamic al sãu. Toate aceste lucruri au rãbufnit cu o violenþã neobiÂsnuitã în sãptãmâna care a trecut, culminând cu acuzele la adresa premierului de a fi fost colaborator al Securitãþii, acceptate practic de preÂsedinte cu un soi de satisfacþie greu de mascat. A venit peste asta scandalul fotbalului, cu un preÂsedinte de club care-l face cum îi vine la gurã pe acelaÂsi premier Âsi cu care preÂsedintele bea apoi cot la cot o noapte-ntreagã. ÂSi cu rãzboiul de declaraþii belicoase ale membrilor celor douã partide principale, care par a nu mai avea rãbdare pânã la 1 ianuarie, pentru a-Âsi lua fiecare soarta în braþe. Pe de altã parte avem - oricât de surprinzãtor ar putea sã parã - o activitate intensã a Executivului, angrenat într-o sãptãmânã de contacte internaþionale de maximã importanþã - reuniunea premierilor din CEFTA, vizita celor doi sau trei comisari europeni, vizita ministrului de Externe britanic - care cauþioneazã prin prezenþa lor un guvern care face, totuÂsi, paÂsi importanþi în direcþia reglãrii problemelor rãmase de rezolvat în vederea integrãrii Âsi în calificarea României ca factor de stabilitate în zona Âsi 'pilot' evoluþiei þãrilor din Balcanii de Vest care aspirã la intrarea în rândul lumii europene. Sunt lucruri mai puþin atractive pentru un public - Âsi o media - obiÂsnuite deja sã rezoneze doar la excese Âsi la senzaþionalul ieftin, dar care nuanþeazã o realitate ce evolueazã între polii antagonici ai detonatorului de crize prezidenþial Âsi al încasatorului pragmatic guvernamental. Aceastã sãptãmânã marcheazã, mai mult ca oricând pânã acum, puncte în favoarea premierului Âsi cartonaÂse roÂsii pentru locatarul de la Cotroceni, lucruri care nu vor întârzia sã aparã Âsi în sondajele de opinie prea adesea favorabile celui din urmã, în ciuda calitãþii sale de promotor al unui original Âsi continuu 'pact de instabilitate'.
|