Punctul pe Y / luni 03 aprilie 2006 Nr: 1707

Cuvantul care ucide

Spre deosebire de alti autori, cea care semneaza volumul ''Cuvantul care ucide'' nu a fost nevoita sa isi imagineze nimic. Pentru ca viata i le-a pus pe tava pe toate. Ei nu i-a revenit decat sarcina sa aibe taria sufleteasca de a rememora o experienta limita si de a o asterne pe hartie asa cum a receptat-o.Autoarea face parte dintre privelegiatii sortii. A avut si are o viata plina, cu realizari si cu vizibilitate majore. Este o prezenta invidiata, admirata, solicitata. Se invarte in lumea buna a celor a caror existenta este considerata a fi mai lipsita de griji decat a altora, si unde te astepti mai putin sa aibe loc intamplari dramatice.Romanita Iovan - caci despre ea este vorba - a trecut printr-o astfel de intamplare. Si a trecut de doua ori. Odata traind cosmarul intruziunii unui necunoscut, prin efractie, in miez de noapte, cu scopuri in nici un caz curate. A trait spaima de a nu sti in ce directie o poate lua razna viata sa si a celor apropriati si groaza de a asista epilogul tragic al acelei nopti. De parca nu ar fi fost suficient, victimele spargerii au trait si un al doilea soc, prelungit, incomparabil mai perfid si mai stresant. Luni de zile incidentul ai carui eroi au fost a reprezentat subiectul numarul unu al jurnalismului de scandal. S-a ajuns pana la a se cataloga legitima aparare drept crima, hotul devenind pe unele ecrane si in unele pagini de gazeta un veritabil erou, caruia i s-au dedicat comentarii si omagii ce frazatu grotescul. Sub presiunea mediatica, Parchetul a prelungit si el ancheta si odata cu ea si presiunea psihica asupra familiei. Aceasta perioada incarcata de tensiune face de fapt, obiectul cartii in care autoarea pune in evidenta mecanismul adesea aberant al unei libertati a presei stramb intelese. Ca unul care a trecut printr-o atare experienta nu am avut nici un fel de dubii fata de indreptatirea lui Adrian Iovan de a proceda cum a procedat. Cu atat mai mult cu cat vizitatorul sau nocturn este prima victima din tabara talharilor, in timp ce numarul victimelor - victime aproape ca nu mai poate fi tinut de politisti. Intre dreptul cetateanului de a riposta fata de violenta agresorilor si dreptul talharilor de a agresa fara fara riscuri nu pot sa ma pronunt decat in favoarea solutiei pe care cei care au rescris Codul Penal au introdus-o cu prea multa intarziere.Concluzia amara a cartii este ca daca de talhari te mai poti apara, din nefericire suntem complet descoperiti in fata cuvintelor care pot sa si ucida, nu doar sa raneasca grav si fara leac.