Punctul pe Y / vineri 31 martie 2006 Nr: 1705

Iluzia lustratiei

La noi, orice idee nobila sfarseste in derizoriu. Este calea pe care a apucat-o deja proiectul legii lustratiei. Adica al unei reglementari prin care fostii nomenclaturisti si fostii securisti nu vor mai avea acces la functii publice. Platite din banii statului, vor putea face ce-i taie capul in sectorul privat. Dar nu vor putea fi parlamentari, primari, consilieri, ministri, secretari de stat. Vor putea, in schimb, sa faca bani cu care sa-si permita luxul, sa-i propulseze pe oamenii de incredere in functiile din care se poata alege cu influenta de care au nevoie. Dar asta-i deja alta problema. Problema de fata este ca aceasta lege vine cam tarziu. Cam cu un deceniu fata de alte tari din jurul nostru care au trecut prin procesul de decomunizare si de desecurizare. Acolo funtioneaza deja o clasa politica ce nu mai poate fi agatata, la fiecare miscare, pe motiv de relatii mai mult sau mai putin obscure cu fostele 'structuri'. Acolo oamenii isi pot permite sa priveasca mai limpede spre viitor in loc sa intoarca mereu capul spre un trecut bantuit de fantome. Apoi, lustratia asta este facuta cam prea pe romaneste. Cu dedicatie. Asa cum am croit Constitutia, cu ochii pe anumite persoane si situatii si nu in perspectiva unei generalitati valabile, asa facem si acum. Fiecare categorie noua adaugata listei de ''proscrisi'' e facuta cu gandul sau cu degetul spre cineva anume. Abunda persoana in detrimentul limpezimii categoriei. Categoria nomenclaturii este extrem de relativa si de imprecisa, ca si alte notiuni care tin de un sistem organizatoric anume. Nu-mi trece prin cap ideea unei pledoarii pro-domo si nici n-am gandit ca dupa atatia ani petrecuti in presa, in sectorul privat, sa mai vin la 'ugerul' statului, dar iata ca o intreaga categorie - cea a jurnalistilor - este pusa la zid doar pentru ca administrarea presei se facea prin gospodaria de partid. Deci: jurnalist - nomenclaturist. Este nedrept si jignitor pentru marele numar de gazetari onesti, fara functii de conducere, care si-au facut meseria cu daruire, sa se trezeasca stigmatizati de catalogarea de 'nomenclaturisti'. Dar asta e doar o paranteza. Ce vreau sa spun: ca prin exces si prin manipulare, sansele ca o astfel de lege, necesara, sa iasa din malaxorul Parlamentului, scad cu fiecare adaugire si cu fiecare trimitere. Compromitand o idee si prelungind starea de confuzie si nesiguranta dintr-o societate care intarzie sa se limpezeasca.