Punctul pe Y / joi 30 martie 2006 Nr: 1704

Scandal la colegiu

Daca in urma cu o saptamana, dupa validarea membrilor Colegiului CNSAS de catre Parlament lucrurile pareau ca intra pe fagasul obisnuit, scandalul a izbucnit odata cu rezultatul-surpriza al alegerii noului presedinte. Dl Ticu Dumitrescu, cel care de vreo doua luni incoace se purta de parca ar fi fost deja ales, a avut surpriza naucitoare sa fie intrecut la scor tocmai de cel pe care incercase sa-l inlature dintre candidati, ca fiind omul care 'macelarise' legea care ii poarta numele, la finele legislaturii 1997-2000, 'Nominalizat' de premier, asigurat de PSD si PRM, Ticu Dumitrescu nu mai avea de trecut decat aceasta formalitate. Care s-a dovedit de netrecut.Am toata stima pentru trecutul incarcat de suferinte al lui Ticu Dumitrescu. Am apreciat ceva mai rezervat excesele sale, de orice fel, dar am considerat demna de toata admiratia lupta sa pentru scoaterea la iveala a imensului rau pe care l-a facut Securitatea prin pervertirea gandirii si comportamentului oamenilor asupra carora si-a exersat nefasta influenta. Din pacate, entuziasmul dlui Ticu nu a fost acoperit si de necesara competenta in impunerea acestei initiative legislative. Nefiind apt sa-si alapteze copilul cu necesarele subtilitati juridice, s-a vazut deposedat de acesta, redus la situatia de a urmari doar cum este schimbat si modelat sa corespunda unui alt tip de cerinte decat cele la care se gandise el. Faptul ca vechi tovarasi de lupta antitotalitara nu l-au socotit, la vremea respectiva, apt sa conduca institutia care se crease din demersul sau l-a scarbit in asa masura incat i-au trebuit vreo sase ani ca sa revina la sentimente mai bune.A reaparut pe scena atunci cand CNSAS a redevenit o miza pentru politicienii activi. A intrat in joc fara sa-i ghiceasca subtilitatile, crezand ca toata lumea este de buna intentie. N-a sesizat disputa subterana dintre liberalii lui Tariceanu si democratii lui Boc, patind, in ultima instanta, ceea ce-a patit si fostul sau adversar politic, Ion Iliescu: s-a trezit scos din joc tocmai cand credea ca lumea are mai multa nevoie de el ca oricand. Deceptia si amaraciunea l-au facut sa joace prost scena 'eliberarii'. Nu era nici liniste si nici fericirea in sufletul sau. Si-a varsat oful pe cine a nimerit, dar in special pe cel care i-a suflat functia - Turianu. I-a acuzat pe Boc si pe Basescu. A zis ca-si da demisia si ca nu revine decat daca se anuleaza alegerile si i se cer scuze. A plecat acasa negru de suparare, lasandu-i pe aliatii sai sa se ciondaneasca pe tema traditionala a nerespectarii intelegerilor.Viata-i viata, insa, si lucrurile nu pot fi intoarse. Votul a fost, chiar daca cu rezultat neasteptat, democratic. Legal el nu poate fi clintit. Turianu e presedinte si nu exista nici un motiv sa poata fi revocat. Si nici macar nu sunt sigur ca n-ar putea fi un presedinte mai bun decat ar fi fost Ticu Dumitrescu. Mai impartial si mai exact in judecati. Are dreptul sa i se dea sansa sa demonstreze acest lucru. Iar pentru deceptia dlui Ticu Dumitrescu, vinovati si raspunzatori sunt cei care i-au oferit iluzia ca este deja ales. Democratia are pacatele ei, dar, din pacate, nu s-a gasit inca mijlocul cel mai potrivit de a o suplini.