Punctul pe Y / miercuri 29 martie 2006 Nr: 1703

Eroarea fatala

Povestea maririi si caderii lui Adrian Nastase ar fi putut fi una exemplara, pana la un punct. Adrian Nastase a urcat cu rabdare si tenacitate treptele ierarhiei politice. A avut taria de a-si reprima impulsurile, ramanand in umbra lui Ion Iliescu atata timp cat avea nevoie de capacitatea de deschidere a acestuia. Atunci cand i-a venit randul - in exercitiul 2001-2004 - si-a asumat aproape toate parghiile puterii, pastrand fata de fostul sau sef o atitudine prudenta, chiar daca nu de putine ori s-a simtit tentat, sau ar fi fost impins, sa-l infrunte in chestiunile in care cele doua centre de putere au avut opinii diferite. Tutela 'tatalui' politic s-a mentinut si atunci cand a fost vorba de o decizie esentiala - aceea de a candida la presedintie, cand inima si calitatile i-ar fi dat ghes sa ramana la pupitul de comanda al partidului si - indirect sau direct - al viitorului Executiv. Esecul electoral l-a readus in pozitia clasica, de 'numarul 2' si in virtutea acestuia a evitat sa candideze la presedintia partidului in Congresul in care, printr-o neinterventie activa, a validat demersul prin care fondatorul partidului era eliminat din joc. Si el, si sfetnicii sai de ocazie, au considerat atunci ca Geoana, lipsit de experienta si marcat de o ereditate subalterna, va fi usor de manipulat si de mentinut intr-o pozitie care sa-i permita lui Adrian Nastase sa aiba controlul efectiv. Si poate ca asa ar fi stat lucrurile, daca n-ar fi intervenit neinspiratul episod al mostenirii matusii Tamara, cel care a basculat intreaga situatie intr-o directie la care nimeni nu se mai astepta. Un Adrian Nastase, coborat de la nivelul unei puteri aproape absolute, la acela de a solicita cu umilinta colegilor sai sa aprecieze daca mai este util partidului, este greu de imaginat de catre cei care i-au cunoscut si calitatile si orgoliul si apetenta fata de putere. Demisia sa din cele doua functii parea sa marcheze o etapa noua si necesara a carierei sale: cea a penitentei si a ispasirii, plina de umilinta, a pacatelor reale sau presupuse. Ar fi fost, cu siguranta, inceputul unui nou drum, care l-ar fi readus cu siguranta in prim-planul politicii. Dar Adrian Nastase a facut o greseala care, abia aceasta, ii poate fi fatala: a incercat sa triseze. Mimand supunerea, a incercat sa-si grupeze partizanii si, impreuna cu acestia, sa faca o spectaculoasa trecere in barca unui alt partid. Lucrurile nu s-au potrivit si adeptii s-au risipit care incotro, fara a-i mai asigura sustinerea necesara. Mai mult, pe fondul acestui complot ieftin, a mai venit si cu o stupefianta propunere de 'reformare' a partidului din care nimeni n-a mai fost dispus sa inteleaga ceva si nici sa-i vada rostul. Toate acestea l-au dus catre o 'condamnare la locul de munca' pronuntata cu o neasteptata fermitate de catre cel tradat la randul sau, dar care a avut intelepciune si rabdare sa-si astepte momentul fara a-si lovi colegii sub centura. Asta e istoria. Si tot asta, povestea carierei politice a lui Adrian Nastase, cel care a promis mult si a ratat pe potriva.