Punctul pe Y / sâmbătă 25 martie 2006 Nr: 1700

Dna Macovei nu stie cum e la puscarie

Intrebata daca a fost vreodata intr-un penitenciar, ministrul Justitiei, Monica Macovei a marturisit ca nu a fost, dar ca si-a propus sa mearga. Intrebarea i-a fost pusa in ajunul unei manifestari care analiza situatia din penitenciare si concordanta sistemului penitenciar romanesc cu cel european. Sinceritatea doamnei ministru m-a cam lasat fara replica. Este ca si cum ministrul Culturii n-ar fi fost vreodata intr-o sala de teatru sau ministrul Industriei, intr-o fabrica. E drept ca poate ca doamna Macovei nici n-a prea avut timp de cand e in functie, sa faca vizite de acest fel, fiind ocupata pana peste cap cu drumurile la Bruxelles sau la parlament. Problema pentitenciarelor este, insa, o problema speciala. Este zona in care reforma n-a intrat, actualul sistem fiind mostenirea nemodificata a celui comunist in care principala pedeapsa o reprezinta ruperea totala a celui condamnat de viata de dinainte. Poate ca astazi regimul din inchisori e mai putin dur, conditiile sunt insa neschimbate. Aglomeratie incredibila, facilitati minime, coruptie cat cuprinde - in virtutea careia condamnatii cu ‚stare’ pot trai acolo aproape imparateste, facand din cei din jur adevarati sclavi. Imi sunt inca treze in minte secventele filmate la Jilava de fratii Gemeni, carora nu le lipsea nimic - nici macar convorbirile prin telefon mobil cu legaturile lor din afara. Se mentin inca numeroase inechitati ale codului penal care fac ca pentru fapte minore sa se dea pedepse extrem de dure in timp ce altele, de o periculozitate incomparabila, sa beneficieze de pedepse usoare. Puscaria este o experienta extrema. Cei care ajung acolo ar trebui sa merite din toate punctele de vedere acest lucru, iar sederea lor sa reprezinte drumul spre o existenta normala si corecta dupa. In general, nu se intampla asa si o parte din vina revine, cred, acelor oameni din justitie care, ca si doamna Macovei, n-au calcat in viata lor intr-un penitenciar, nu stiu cum e acolo. Ar trebui ca obtinerea calitatii de magistrat sa fie conditionata de un stagiu in care aspirantul sa poata cunoaste acest aspect inclusiv din interior. Atunci, cu siguranta, sentintele vor fi mai corecte.