Punctul pe Y / miercuri 15 martie 2006 Nr: 1691

A fi sau a nu fi Mircea Geoana...

Fara indoiala ca presedintele PSD se afla in fata celui mai dificil examen din cariera sa politica: el are de ales intre a lasa lucrurile sa curga, intr-o maniera mai comoda, dar mai nesigura, sau de a pune piciorul in prag si de a-si inlatura competitorul intr-o conjunctura mai mult decat favorabila unui asemenea gest. Alegerile de la ultimul congres au pus in practica o formula de conducere curioasa si ineficienta, pe care beneficiarii s-au straduit, fara a reusi, sa o considere 'colegiala'. Cert este ca fiecare dintre cei trei alesi beneficia de o anumita zona de influenta, cea mai redusa revenindu-i tocmai presedintelui 'plin', care se trezise propulsat pe aceasta pozitie fara a avea in spatele sai o echipa, in timp ce si Nastase si Mitrea dispuneau de structuri verificate si eficiente. Luni de zile, Geoana a fost presedinte doar cu numele, tentativele sale de a prelua controlul fiind cenzurate prompt de catre colegi. Ascensiunea sa in perceptia interna a fost minata serios si de relatia delicata cu presedintele fondator. Soarta a inceput sa-i fie favorabila abia in momentul in care a incetat sa-i mai zambeasca lui Nastase. Mostenirea matusii Tamara a fost detonatorul necazurilor celui care-si salvase in extremis scaunul de presedinte al Camerei Deputatilor, functie care-i dadea prilejul sa-si mentina echipa de interventie pe care n-ar fi putut sa o gestioneze de la partid. Pe masura ce problemele lui Nastase s-au acutizat, Geoana a inceput sa se miste mai natural si sa coaguleze in jurul sau o noua camarila care a prevazut ca fostul lider are sanse minime sa-si mai revina la stralucirea din trecut. Eforturile lui Geoana de a juca rolul unui presedinte autoritar s-au lovit de puseele democratice ale membrilor din teritoriu. Vechile sale conflicte cu organizatia de Bucuresti s-au acutizat odata cu autosuspendarea lui DIP si, pentru a pastra controlul a recurs la un gest extrem, excluzand cam nestatutar un membru marcant al acesteia. Pripeala i se intoarce in cap acum, cand declara cu seninatate ca PSD-ul nu mai este un partid al 'anilor '50' si ca excluderile nu mai sunt de actualitate. Intr-adevar. Pentru ca Geoana are in vedere autoexcluderile. Simtind ca nu are forta pentru a genera un curent favorabil in randurile activului - foarte reticent la orice masura de mana forte - transmite un semnal nu foarte sibilinic, dar nici prea limpede: asteapta ca Nastase sa faca un gest de demnitate si curaj! Cu alte cuvinte - pentru cei care stiu despre ce e vorba in propozitie - sa-si dea demisia din functiile pe care le detine in partid si in Camera Deputatilor. Nu cred ca Geoana si-a inchipuit ca Nastase se va repezi sa faca gestul de demnitate si curaj. Dar, in felul acesta, isi pastreaza avantajul: nu forteaza lucrurile, desi isi exprima opinia. Este, nu foarte surprinzator, sustinut si de Ion Iliescu, ceea ce nu inseamna ca acest lucru l-ar putea determina pe Nasase sa abandoneze partida. Pentru ca este evident ca in momentul in care ar lasa din mana si ultimele parghii de putere, soarta sa ar fi pecetluita. In politica, o anumita doza de cruzime poate fi hotaratoare in transarea unei cariere. Petre Roman l-a 'crutat', in '96, pe Emil Constantinescu, cand avea in mana documente care l-ar fi scos pe acesta din cursa pentru presedintie, pe care in absenta acestuia probabil ca ar fi castigat-o. Mircea Geoana il trateaza cu menajamente pe Nastase, intr-un moment in care ar putea rezolva ecutia puterii in PSD. Lucru care s-ar putea sa-l coste.