Punctul pe Y / sâmbătă 04 martie 2006 Nr: 1672

‘Amendamentul’ Tanasescu

Intr-o veritabila maree de politicianism ieftin si de intoleranta partinica, mai transpare si cate un gest de normalitate. Participand la un talk-show dedicat problemei - spinoase - a datoriei IRAKULUI catre Romania, fostul ministru de finante Mihai Tanasescu a gasit resursele morale si intelectuale de a nu se posta pe o clasica pozitie de Gica-Opozitie si sa infiereze o actiune discutabila a actualului Executiv. Datoria Irakului are deja o istorie de aproape doua decenii. Inca de prin 1985 ea ajunsese la nivelul record de peste un miliard si jumatate de dolari. Care este mecanismul unui asemenea proces economic au incercat sa explice in emisiune doi fosti ministri de Finante, chiar daca pe vremea cand se intamplau aceste lucruri ei nu faceau parte din mecanismele implicate. Practic, in speranta de a deveni un jucator insemnat pe piata petrolului, Ceausescu a mizat pe prietenia sa cu Saddam Hussein, caruia ia livrat marfuri romanesti in schimbul aurului negru, de care Irakul dispunea din belsug. Dealtfel, Petromidia a fost construita special pentru petrolul irakian.Numai ca evenimentele i-au fost potrivnice. A fost razboiul lung cu Iranul, care l-a impiedicat pe Saddam sa-si achite datoriile, iar acestea s-au acumulat pana la nivelul la care le-a gasit caderea dictaturii. In 1990, noul regim de la Bucuresti a realizat cu Saddam un acord de plata a circa 70% din datorie intr-un termen de 7 ani. A venit insa conflictul cu Kuweit-ul si actiunea de pedepsire lansata de americani. Dupa aceasta, pentru aproape 13 ani, dosarul datoriei Irakului s-a inchis practic, nemaifiind abordat de nici una dintre parti. Dupa caderea lui Saddam, Romania nu a aderat la Clubul de la Paris, care a sters 80% din datoriile Irakului, sperand sa obtina mai mult pe cont propriu. Speranta iluzorie. Recent, autoritatile romane au semnat cu reprezentantii Irakului un acord prin care se convine plata esalonata a mai putin de un miliard, intr-o perioada de 26 de ani! Reactiile au fost acute: Romania renunta la datorie - a fost laitmotivul. Vom plati din buzunare datoria! Mihai Tanasescu apreciaza insa ca decizia este una politica, pentru care guvernul isi asuma raspunderea. E greu de spus daca e buna sau rea. Raspunsul il va da doar cursul evenimentelor. Este insa o cale necesara de reglementare a relatiilor bilaterale, care deschide si alte porti, daca va fi cazul. Ca Tanasescu nu sa repezit sa-l stigmatizeze pe omologul sau Vladescu, sau pe liderul Tariceanu - este o chestiune de bun simt si de realism politic. Care daca ar fi mai des prezente in viata noastra publica ar aduce cu sine schimbari de ansamblu in societatea romaneasca. Cele indelung asteptate.