Justiþia - ghiuleaua de la piciorul Aderãrii?
Dupã aproape un an de trâmbiþare a marilor succese obþinute în reformarea justiþiei sub înþeleapta conducere a doamnei Monica Macovei, un veritabil cor de strigãte de alarmã ne aratã cã aderarea României la termen mai poate fi periclitatã doar de ceea ce se întâmplã, în strânsã legãturã, în cazul justiþiei Âsi al luptei cu corupþia.
Reuniunea de luni a marcat un acord deplin al preÂsedintelui Âsi al primului-ministru pe aceastã temã. Justiþia este încremenitã în mecanismele sale reuÂsind performanþa de a funcþiona 'paralel cu realitatea'. Dar asta e o realitate ce nu mai avea nevoie sã fie demonstratã. ÃŽncrederea publicã în actul de justiþie se aflã la una dintre cele mai scãzute cote istorice. Omul simplu este din ce în ce mai convins - Âsi viaþa îi oferã nenumãrate exemple de acest fel - cã dreptatea este condiþionatã material: plãteÂsti-câÂstigi. Iar sumele puse în joc sunt cele care atârnã cel mai greu în cântarul acesteia. Funcþioneazã chiar un soi de mercur ial, iar în jurul instanþelor de judecatã miÂsunã intermediarii Âsi traficanþii. Nimeni, nici chiar cei cu adevãrat nevinovaþi, nu mai au curajul sã-Âsi punã soarta în mâinile judecãtorilor Âsi sã aÂstepte cu încredere verdictul. Dreptatea, ca Âsi nedreptatea, este Âsi ea tarifatã corespunzãtor.
S-a fãcut multã vreme caz de veniturile magistraþilor. Mici, insuficiente, pe drept cuvânt. De-a lungul anilor, însã, acestea au fost majorate, mult peste nivelul general. Deja magistraþii se înscriu printre cei mai bine plãtiþi slujbaÂsi ai statului. ÂSi, iatã cã o banalã primã de Crãciun pe care ministrul a decis sã fie datã doar tinerilor, stârneÂste o veritabilã furtunã de nemulþumire din partea celorlalþi. ÃŽn plinã dezbatere asupra modalitãþilor în care reforma justiþiei ar trebui dusã la capãt în timp util, problema numãrul unu rãmâne cea a acestor prime.
Conflictul acut Âsi de lungã duratã dintre ministru Âsi CSM a contribuit, la rândul sãu, la aceastã stagn are. Desigur cã în CSM se aflã Âsi persoane nu dintre cele mai onorabile, dar au ajuns acolo în mod democratic, prin votul colegilor. Democraþia are Âsi pãrþile ei rele, dar asta e. Problemele în disputã între cele douã pãrþi au fost abordate sistematic de pe poziþii de forþã, atitudine ce a culminat cu absenþa ministrului la ultima reuniune a CSM Âsi cu aceea a dlui LupaÂscu la recenta reuniune anticorupþie. Doamna Macovei are, desigur, intenþii bune. Dar are Âsi o fire conflictualã care face sã aparã sistematic diferende acolo unde nu este cazul. Probabil cã o persoanã mai echilibratã Âsi cu mai mult tact ar fi reuÂsit pânã acum sã deblocheze o serie întreagã de procese pe care agresivitatea cu care cuplul Bãsescu-Macovei a tratat relaþia cu Consiliul le-a inertizat pur Âsi simplu.
Semnalul de alarmã este real. La o privire atentã vom constata cã pânã la sfârÂsitul anului nu mai este fizic timp pentru a rezolva ceea ce a rãmas nerezolvat într-un domeniu guvernat mai degr abã de tipul percepþiei decât de modul de acþiune.
|