Incepand de ieri, printr-un artificiu care nu modifica fondul problemei - 'usurinta' acuta a monedei nationale - leul romanesc isi repara cumva imaginea prin eliberarea sa din cusca prea multelor zero-uri pe care i le-au adaugat, in coada, inflatia, ineficienta economica si incompetenta manageriala a guvernantilor.Ce este comic in aceasta afacere, e ca momentul denominarii a fost conceput ca un show mediatic, in care, pe post de mari comici ai pietei financiare, au aparut presedintele tarii, premierul guvernului si guvernatorul banci nationale. Pe scena improvizata de la BRD dansii au incercat sa transmita poporului starea lor de fericire data de greutatea pe care au simtit-o brusc, in buzunare, dupa ce au accesat bancomatul de protocol. Schimbarea banilor - bucuria guvernantilor: cam asa s-ar putea traduce dictonul clasic prin care intelepciunea populara califica voiosia fara rost si fara motive produsa de schimbarile din peisajul administrativ. Denominarea leului n-a venit ca o initiativa la varf menita sa imbunatateasca viata oamenilor. Ba, in mod sugestiv, ea a venit exact in momentul in care asupra romanilor se abate valul cel mai distrugator al scumpirilor. Din banii mai putini care rezulta-teoretic, evident - din inlocuirea leului vechi cu cel nou, ei vor avea de platit mai mult pe gaze, electricitate, combustibili - adica pe tot ceea ce constituie 'cocteilul Molotov' al acestei faze critice a celei mai lungi tranzitii din istoria contemporana. Daca este sa privim lucrurile din acest unghi, oamenilor li se ia si iluzia ca au bani. Pardon, lei. Pentru ca banul, ca moneda divizionara, isi incetase existenta inca de prin '90, fara sa bagam de seama. Iata-l, insa, frumos si lucios, cam cum era prin '53, gata sa preia o parte din sarcinile noastre curente de plata.Denominarea este o operatie necesara. Ea este reclamata insa, in primul rand de sistemul financiar insusi, care nu mai reusea sa lucreze cu fictiunile generate de depreciere. Pana si atotputernicile calculatoare erau pe cale de a se declara depasite de sarcini. O operatiune fara nimic festiv, amuzant sau datator de bucurii si sperante. Pentru ca, daca este vorba mai ales de sperante, nu din partea leului nou pot veni acestea. Ci din partea priceperii si a bunului simt al guvernantilor in conceperea unor mecanisme eficiente. Ceea ce inca nu e cazul.