Punctul pe Y / vineri 01 iulie 2005 Nr: 1613

Comunitatea sau monopolul informatiilor

Intr-unul din primele interviuri de dupa instalarea sa la Cotroceni, proaspatul presedinte Traian Basescu evoca aproape cu incantare sansa de a avea la dispozitie informatiile primite din partea serviciilor secrete. Era aproape ca un copil care a sterpelit cheia de la incaperea in care se aduna darurile de Craciun, in asteptarea evenimentului. Pentru alte persoane, a caror experienta a inclus si uzul acestor date, bucuria ar fi fost, probabil, mai temperata, cunoscandu-se marele numar de variabile si fluiditatea acestui tip de informatie care, in functie de beneficiar, include anumite forme de captare a interesului sau bunavointei. Vraja informatiei secrete asupra presedintelui s-a amplificat odata cu criza ostaticilor, cand datele culese s-au concentrat asupra unui singur aspect, dand sentimentului unui anumit control al situatiei. In lumina acestor fapte, criza de nervi pe care se zice ca a facut-o Traian Basescu cand si-a vazut deconspirate de ''tradatorii'' din Alianta planurile de structurare a viitoarei ''comunitati de informatii'', apare de inteles. Strangerea tuturor resurselor informative intr-un singur organism de control este considerata un atu esential al exercitarii puterii in stat si nu vreau sa cred ca presedintele nostru are in vedere, prin acest demers, altceva decat atingerea obiectivelor fundamentale ale programului sau: combaterea coruptiei, a infractionalitatii si criminalitatii organizate, a eventualelor forme de terorism care se pot manifesta inclusiv la noi. Necesitatea unei coordonari si a unui pupitru unic de comanda a aparut mai demult si fostul consilier prezidential Talpes a inceput chiar demersurile pentru crearea acestui compartiment, renuntand insa datorita puternicei opozitii venita din partea Executivului si stilului prudent al fostului presedinte care nu dorea sa fie suspectat de tendinte cu iz totalitar. Traian Basescu nu are insa asemenea rezerve. El doreste intarirea rolului institutiei pe care o reprezinta - implicit al sau personal - neincurcandu-se prea mult in discursurile savante asupra separatiei puterilor in stat. Opozitia pe care o intampina vine dintr-o temere justificata ca avand mai multa putere, o va exercita nu doar asupra temelor din programul sau electoral, ci si in scopul controlului potentialilor sai adversari politici. Intr-un moment in care partidul sau, PD, a lansat, practic candidatura sa pentru un nou mandat, suspiciunea ca organizarea comunitatii din informatii care are un scop preponderent politic, prinde contur mai clar. Iar batalia pentru atingerea sa va fi cu atat mai dura cu cat opozitia, in chiar cadrul Aliantei, fata de proiect este majoritara, chiar daca nu suficient de clar exprimata.