Revolta liberalã
Pentru a înþelege ce este în sufletul unora dintre liberalii care se vãd acum angajaþi la remorca democraþilor într-un mod pe care îl considerã umilitor, este nevoie de o micã incursiune mãcar în partea de istorie contemporanã a partidului.Dupã 50 de ani de 'ilegalitate', partidul a renãscut, în primele zile ale lui '89, din 'cenuÂsa' foÂstilor sãi membri care, asemeni þãrãniÂstilor sau social-democraþilor tradiþionali, au supravieþuit puÂscãriilor comuniste. Pentru aceastã generaþie revoluþia Âsi urmãrile sale au venit ca o nesperatã revanÂsã faþã de o soartã ce pãruse potrivnicã pe vecie. Seniorilor, în frunte cu Radu Câmpeanu, li s-a adãugat o mânã de tineri la care graniþa dintre o aspiraþie sincerã Âsi oportunism era greu de delimitat. ÃŽn foarte scurtã vreme, între cele douã tabere s-au manifestat diferenþe aproape ireconciliabile care au fãcut, în doar doi ani, din partidul reprezentativ pentru tradiþiile politice româneÂst
i, un izvor aproape nesecat de disidenþi, aripi Âsi aripioare în cãutarea unui soare propriu. Pe fondul acestei disoluþii s-a afirmat, în mare parte datoritã lui Corneliu Coposu, PNÞCD-ul. Creditat la primele alegeri, din 1990, cu doar 3%, partidul a crescut spectaculos datoritã manevrelor iscusite care i-au alãturat o Convenþie Democraticã formatã din grupuscule fãrã personalitate Âsi fãrã personalitãþi. Revenirea PNL-ului în familia politicã post-decembristã s-a produs pe valul nemulþumirii populare faþã de prima guvernare FDSN-istã Âsi pe Âsansa venirii la putere într-o coaliþie care cerea imperios o reunificare liberalã. Timp de patru ani oamenii PNL-ului au guvernat, alãturi de þãrãniÂsti, dar mai ales în dauna lor, lãsând impresia cã nu-Âsi pot spune cu adevãrat cuvântul din cauza balastului cederist. DeÂsi, teoretic, PNTCD-ul rãmânea 'forþa conducãtoare' a CDR-ului, liberalii - Âsi alãturi de ei, democraþii lui Roman - au Âsti
ut sã se delimiteze la timp pentru a se salva ca entitate parlamentarã. Legãtura cu democraþii a fost, mereu, una de circumstanþã, cele douã formaþiuni considerându-se doar tovarãÂsi temporari de drum, fãrã nici un fel de trãsãturã de unire ideologicã, programele lor fiind, teoretic, ireconciliabile. Suportând mai bine tranziþia post-electoralã din 2000, PNL-ul, sub conducerea abilã a lui Stoica Âsi cu suportul de imagine al lui Stolojan, a reuÂsit sã se înscrie în conÂstiinþa publicã drept principala formaþiune de opoziþie. Lucru recunoscut Âsi de Bãsescu, care a acceptat ca protocolul Alianþei sã se încheie pe o bazã majoritar liberalã. Explozia electoralã bãsescianã a încurcat însã lucrurile. Supremaþia liberalã a rãmas pe hârtie în timp ce hãþurile guvernãrii au început sã fie þinute tot mai strâns de Bãsescu Âsi de oamenii sãi. Trâmbiþata fuziune - sub drapelul liberal a fost datã uitãrii de un partid de esenþã - Âsi ereditate - socia
l-democratã, care a gãsit rezolvarea acestei dileme intelectuale printr-un viraj spectaculos spre centrul popular.Practic, congresul PD a pus cruce oricãrei idei de unificare, doar dacã ne imaginãm cã liberalii ar ajunge în situaþia sã accepte una sub drapelul democrat - adicã un soi de absorbþie.Tot mai oprimaþi de valul democrat, liberalii par sã se dezmeticeascã cu greu. Primul semn îl reprezintã unica revoltã organizatã cu prilejul votãrii consiliilor de administraþie ale TVR Âsi SRR, care vrea sã însemne mai puþin o asumare liberalã a vocilor celor douã instituþii cât un refuz, pe faþã, al indicaþiilor prezidenþiale. Primul, dealtfel. Oare Âsi ultimul?
|