Punctul pe Y / miercuri 29 iunie 2005 Nr: 1611

Victoria in alegeri a Partidului Democrat Popular

Cum se intoarce roata: ani la rand PSD-ul (sub denumirile succesive pe care le-a avut) a fost acuzat de festivism, de inchistare ideologica, de incremeniri in proiect. Congresele sale trimiteau, automat, cu gandul la evenimentele similare din trecutul nu foarte indepartat. Pentru ca, nu demult, congresul acestui partid sa dea peste cap toate previziunile transformandu-se intr-un eveniment cu consecinte greu de anticipat. In acelasi timp, recentul congres al PD a preluat, in extenso, toata recuzita traditionala: a fost o festivitate emotionanta cap-coada, cu rezultate dinainte stiute si cu o certa propensiune sub semnul evlaviei. Aflat sub pulpana prezidentiala, partidul si-a jucat fara greseala partitura alcatuita dinainte. Cu toate acestea, reprosurile legate de o anumita ereditate nu s-au prea facut auzite. Cam in aceeasi tonalitate - minus evlavia - s-a desfasurat si congresul liberal, cu cateva luni mai devreme, aducandu-l in frunte pe actualul premier. Poate ca, la urma-urmelor, nu este nimic neobisnuit si procesul intra in structura intima a evenimentelor care insotesc castigarea sau pierderea puterii. Daca ne aducem bine aminte, cu patru ani in urma PNL si PD au trecut cam prin aceleasi prefaceri (ultimul sacrificandu-l chiar pe liderul sau istoric, Petre Roman), in timp ce proaspatul castigator, PDSR, isi consolida structura deja existenta.Ceea ce mi se pare cu adevarat semnificativ la incheierea actualului ciclu al partidelor, mi se pare modul neobisnuit in care a crescut PD-ul. Considerat vioara a doua a Aliantei, cu o pondere in jur de 10% in electorat, el pare a fi fost impins de Basescu pana dincolo de posibilitatile si resursele sale reale. PD-ul a crescut aproape peste posibilitati, fara ca aceasta crestere sa fie insotita de consolidarea unor structuri sau de evolutia semnificativa a unor personalitati. Pentru ca sub 'stejarul' Basescu nu prea cresc decat specii fragile sau agatatoare, care fara un suport puternic nu pot sa insemne mare lucru. Poate ca abia batalia pentru existenta la varf cu PNL-ul, aflata in curs, sa mai forteze niste resurse pe care Basescu nu le controleaza si care sa confere partidului o prezumtie de independenta.