Punctul pe Y / miercuri 15 iunie 2005 Nr: 1599

Avertismentul Cozma

Posibila eliberare din inchisoare a lui Miron Cozma, taman in ziua in care, cu 15 ani in urma, minerii poposeau in Capitala in prima lor expeditie punitiva, poate avea valoare de imbol sau de sfidare. Depinde cine si de unde priveste problema.Desi numele lui este mai putin legat de mineriada din iunie - el nefiind, la momentul acela, unul dintre liderii marcanti ai minerilor, calitate pe care o va dobandi abia la urmatoarea mineriada, cea din septembrie 1991 - Miron Cozma ramane un simbol al rolului pe care l-a jucat in societatea romaneasca aceasta entitate socio-profesionala. Nemaiintalnita in alte democratii emergente ale perioadei, actiunea minereasca corespundea - sau incerca sa compenseze - ineficientei autoritatilor statului: o politie inca nedesprinsa de reflexele - si culpele - militiei si o armata al carei rol ambiguu din revolutie nu fusese lamurit. In plus, in ciuda victoriei zdrobitoare obtinute in primele alegeri libere de catre conglomeratul de stanga FSN, se manifesta o foarte activa, virulenta chiar, opozitie de dreapta, frustrata de imposibilitatea de a-si pune in aplicare principiile si revendicarile.Venirea minerilor din iunie '90 - circumstantele in care s-a produs trebuind sa fie odata si odata lamurite - era urmarea aproape fireasca a altor doua marsuri demonstrative, din ianuarie si februarie, interventii pasnice dar care au fost de natura sa inoculeze ortacilor sentimentul ca ei sunt instanta suprema, ordonatoare, intr-o lume bezmetica, incapabila sa se aseze pe fagasul normalitatii. Violentele din 13 au fost cele care au alimentat direct violentele din 14 si 15, iar actiunile batalioanelor de pedeapsa au fost nu o data manipulate si directionate de catre cercuri interesate si dornice de revansa, dupa afronturile suferite pe perioada Pietei Universitatii. Evident ca aceste cercuri tineau direct de vechi structuri aflate in cautarea unui nou stapan, impartite si ele, proportional, intre ceea ce se numea, nu prea fericit, Putere si ceea ce era perceput a fi Opozitie. Un veritabil proces al evenimentelor din iunie ar trebui sa dezvaluie, in mode egal, resorturile si responsabilitatile din umbra atat ale ceea ce s-a intamplat in 13, cat si ale violentelor si atrocitatilor din 14-15.Eliberarea lui Cozma reprezinta un paradox: acela al bascularii responsabilitatii fenomenului dinspre instrumentele producerii sale, spre mecanismele dirguitoare din structurile politice si administrative. Mai mult, intr-un straniu balans, Cozma il infunda pe cel care a incercat in mod stangaci sa repare efectele unei decizii judecatoresti excesive, care prin dimensiunea sa includea un semnal de avertizare de natura politica. Cei 18 ani pe care Cozma ar fi trebuit sa-i petreaca in puscarie s-au dorit, la vremea respectiva, un avertisment deloc voalat si o pisica de aratat la momentele oportune.