Punctul pe Y / marţi 14 iunie 2005 Nr: 1598

Tezele din iunie

Judecate in ansamblu, in special dupa trecerea celor 15 ani, evenimentele din iunie 1990 sunt dominate de incarcatura spectaculoasa si copios exploatata in media internationala, a venirii minerilor in capitala si a exceselor la care s-au dedat cu acest nefericit prilej.Pentru cine a trait, insa, direct aceste intamplari si nu le-a auzit de la diferiti interlocutori sau nu le-a citit – cu minima atentie – in presa vremii, lucrurile sunt considerabil nuantate.Ziua de 13 iunie a fost, pentru bucuresteni si pentru restul tarii, care a urmarit cu consternare ceea ce se intampla in Capitala, o zi de cosmar. O revolutie de-andoaselea, din care nimeni nu mai pricepea nimic.Din elicopter, trambele groase de fum care ieseau din sediul Politiei Capitalei si al SRI, sau de la televiziune, purtau in ele presentimentul dezastrului. Intreruperea emisiunii postului national de televiziune, aflat sub asediu si devastat de asediatori a ridicat cota de stres national la dimensiuni greu de imaginat. Reluarea transmisiei si apelul presedintelui abia ales – a carui figura purta semnele unei profunde dezorientari – au accentuat si mai mult semnele unei veritabile lovituri de stat. Politia ineficienta, armata absenta faceau din statul roman o victima neajutorata in fata exploziei de violenta dezlantuite dupa interventia prosteasca, marcata de un enorm diletantism, a fortelor de ordine asupra ramasitelor ‚Pietei Universitatii’.In 13 iunie s-au confruntat brutal tendintele centrifuge ale unei societati abia scapate de sub obrocul totalitar, alimentate de confuzia si de diversiunile tuturor jucatorilor sub acoperire ai momentului. In fata spectrului bascularii spre haos, apelul la mineri a fost, in mod evident, o solutie disperata, alimentata de orgoliul cultivat cu interes, al acelui ‚detasament’ avansat al clasei muncitoare, singurul imaculat si neafectat de influentele ‚burgheze’ ale istoricilor.Spun, repet, ca este extrem de greu sa judecam ceea ce s-a intamplat atunci, sa pui la zid reactiile si emotiile momentului, prin prisma evolutiilor ulterioare si a perceptiilor actuale. Dar nu imposibil, mai ales cand aceste demonstratii servesc teze si interese ce si-au asteptat indelung clipa.