Meciul cu presa
Neputând sã-Âsi savureze în liniÂste triumful înregistrat prin a€˜buna gestionarea€™ a unei întâmplãri fericite din cauza unor gazetari cârcotaÂsi, incapabili sã se alinieze mãcar pentru o zi bucuriei naþionale - cum bine zicea un fost confrate, reîntors la treabã cu coada între picioare dupã un experiment guvernamental în care i-au fost întinate niscai nobile idealuri - preÂsedintele Bãsescu n-a rãbdat decât o zi ca sã-Âsi exercite de-acum binecunoscuta nevoie de drept la replicã. La o întâlnire cu studenþii, unde o transmisie în direct a unui post de televiziune i-a apãrut ca o mitocãnie sadea la adresa personalitãþii sale, preÂsedintele i-a veÂstejit în stilu-i tradiþional pe acei a€˜gurua€™ care se cred mai deÂstepþi decât preÂsedinþia Âsi toate serviciile secrete la un loc.Reacþia dlui Bãsescu nu este una surprinzãtoare.
ÃŽncã din primele zile ale mandatului sãu el s-a dedicat unui serial de contraatacuri - unele dintre ele putând fi considerate veritabile derapaje de la urbanitate - vrând parcã sã arate naþiunii cã n-are nici un chef sã rãmânã dator unei prese pe care tot el a eliberat-o de sub jugul publicitãþii guvernamentale. Verva Âsi promptitudinea pe care le manifestã ar face din dânsul un excelent jurnalist de tabloid Âsi aproape cã mã mir, date fiind Âsi antecedentele sale, cã printre iniþiativele private pe care le-a exersat n-a figurat Âsi facerea unui ziar. Dar, întâmplãtor sau nu, dl Bãsescu nu este ziarist. Este doar preÂsedinte. O poziþie în care, constituþional cel puþin, n-ar avea justificãri sã se angajeze în polemici Âsi atacuri partizane, atacând a€˜o anumitã parte a preseia€™ cu o vigoare pe care nici unul dintre predecesorii sãi n-a manifestat-o, deÂsi au avut parte de atacuri infinit mai numeroase, mai dure Âsi mai nedrepte decât domnia sa.
Atacând ziariÂstii Âsi dând directive presei (referitoare la diverse perioade de abstinenþã), dl Bãsescu îÂsi asumã o condiþie riscantã: aceea de a se considera el însuÂsi un a€˜gurua€™ peste ale cãrei idei Âsi doleanþe nimeni n-ar avea dreptul (moral, deocamdatã) sã treacã. ÃŽmpãrþind lumea Âsi aÂsa împãrþitã a presei în buni (analiÂsti oneÂsti, de aceeaÂsi pãrere cu dânsul) Âsi rãi (cei vânduþi Opoziþiei), preÂsedintele riscã sã fie el însuÂsi cel care creazã o nouã crevasã în societatea româneascã, despãrþindu-i pe cei cãrora ar trebui sã le fie un bun preÂsedinte, indiferent dacã l-au ales sau nu, sau dacã-l plac sau nu.
Continuând acest meci, presãrat cu invective sau cu miÂsto-uri marinãreÂsti (a€˜sunt supãraþi pe mine cã nu le mai dau publicitatea€™ - declaraþie pentru export), preÂsedintele nu face decât sã amâne, pãgubos, intrarea într-o normalitate care nu exclude, Âsi n-are cum sã excludã, opiniile critice, chiar nedrepte, la adresa sa.
Dar ãsta-i jocul democratic, asta este condiþia unui preÂsedinte democratic ales Âsi menþinut în funcþie, asta este presa liberã, chiar dacã încã pãtimaÂsã Âsi insuficient de coaptã. Meciul cu presa este un meci perfid, care exclude Âsi câÂstigãtorii Âsi egalitateaa€¦
|