Punctul pe Y / Friday 27 May 2005 Nr: 1583

Meciul cu presa

Neputand sa-si savureze in liniste triumful inregistrat prin ‘buna gestionare’ a unei intamplari fericite din cauza unor gazetari carcotasi, incapabili sa se alinieze macar pentru o zi bucuriei nationale - cum bine zicea un fost confrate, reintors la treaba cu coada intre picioare dupa un experiment guvernamental in care i-au fost intinate niscai nobile idealuri - presedintele Basescu n-a rabdat decat o zi ca sa-si exercite de-acum binecunoscuta nevoie de drept la replica. La o intalnire cu studentii, unde o transmisie in direct a unui post de televiziune i-a aparut ca o mitocanie sadea la adresa personalitatii sale, presedintele i-a vestejit in stilu-i traditional pe acei ‘guru’ care se cred mai destepti decat presedintia si toate serviciile secrete la un loc.Reactia dlui Basescu nu este una surprinzatoare. Inca din primele zile ale mandatului sau el s-a dedicat unui serial de contraatacuri - unele dintre ele putand fi considerate veritabile derapaje de la urbanitate - vrand parca sa arate natiunii ca n-are nici un chef sa ramana dator unei prese pe care tot el a eliberat-o de sub jugul publicitatii guvernamentale. Verva si promptitudinea pe care le manifesta ar face din dansul un excelent jurnalist de tabloid si aproape ca ma mir, date fiind si antecedentele sale, ca printre initiativele private pe care le-a exersat n-a figurat si facerea unui ziar. Dar, intamplator sau nu, dl Basescu nu este ziarist. Este doar presedinte. O pozitie in care, constitutional cel putin, n-ar avea justificari sa se angajeze in polemici si atacuri partizane, atacand ‘o anumita parte a presei’ cu o vigoare pe care nici unul dintre predecesorii sai n-a manifestat-o, desi au avut parte de atacuri infinit mai numeroase, mai dure si mai nedrepte decat domnia sa. Atacand ziaristii si dand directive presei (referitoare la diverse perioade de abstinenta), dl Basescu isi asuma o conditie riscanta: aceea de a se considera el insusi un ‘guru’ peste ale carei idei si doleante nimeni n-ar avea dreptul (moral, deocamdata) sa treaca. Impartind lumea si asa impartita a presei in buni (analisti onesti, de aceeasi parere cu dansul) si rai (cei vanduti Opozitiei), presedintele risca sa fie el insusi cel care creaza o noua crevasa in societatea romaneasca, despartindu-i pe cei carora ar trebui sa le fie un bun presedinte, indiferent daca l-au ales sau nu, sau daca-l plac sau nu. Continuand acest meci, presarat cu invective sau cu misto-uri marinaresti (‘sunt suparati pe mine ca nu le mai dau publicitate’ - declaratie pentru export), presedintele nu face decat sa amane, pagubos, intrarea intr-o normalitate care nu exclude, si n-are cum sa excluda, opiniile critice, chiar nedrepte, la adresa sa. Dar asta-i jocul democratic, asta este conditia unui presedinte democratic ales si mentinut in functie, asta este presa libera, chiar daca inca patimasa si insuficient de coapta. Meciul cu presa este un meci perfid, care exclude si castigatorii si egalitatea…