Punctul pe Y / sâmbătă 14 mai 2005 Nr: 1572

Serbarile galante

Parca la altceva ne asteptam de la noul guvern instalat in urma cu patru luni, decat la ce ne-a oferit pana acum. La mai multa vigoare, la mai multa claritate in conceptii si mai multa ratiune in decizii. In loc de toate acestea avem parte de un vals lent, cu parteneri simandicosi si cu pauze lungi si dese intre reprize.Fara indoiala ca personalitatea celor care il compun are un cuvant greu de spus. Si in primul rand, aceea a premierului: un tip bine crescut, elegant, care pune pret pe infatisare si pe bunele maniere, dar care are un ritm interior rupt parca de al lumii care il inconjoara. Premierul nostru a debutat printr-un efort de cunoastere si socializare al echipei eterogene ce i-a fost pusa in brate de presedinte, invitandu-i pe membrii noului guvern, de Revelion, cu neveste si copii la o agapa. A incercat de cateva ori sa tina sedinte de guvern informale, in alte ambiante decat cea obisnuita, de la Victoria. A initiat si un sistem de mic-dejun pe malul lacului, cu interlocutori diversi. Cand e vreme frumoasa iese la sosea sa se plimbe cu motocicleta spre disperarea sepepistilor si spre satisfactia multimii de gura-casca. Nu-si uita pasiunile de tinerete si, daca e pe undeva un salon auto (dealerul care motaie in el se dezmeticeste) da repede o fuga pana acolo sa admire noile modele de Citroen sau noul Logan. Iar cand e un eveniment mai acatarii, precum semnarea acordului cu UE, convoaca alaturi de ministri care-i sunt mai apropiati sau mai impusi in apropierea sa si pe nevestele acestora, stiuta fiind importanta pe care o au femeile in transmiterea neoficiala a mesajelor. Ce mai incolo si incoace, veritabile sarbatori galante, ca o glazura multicolora peste un tort in care nu se stie exact ce se intampla intre aceasta si blat. Stilul de guvernare al premierului ar fi unul admirabil - dar pentru o societate asezata, care si-a rezolvat marile probleme si poate sa priveasca in jurul sau cu detasare. Stilul dirijorului unei echipe in care fiecare isi cunoaste pe de rost partitura si nu improvizeaza decat acolo unde efectul artistic o cere. Or, nu e cazul, nici dintr-un punct de vedere, nici din altul. Societatea romaneasca este rascolita de fel de fel de conflicte, temerile aderarii se fac tot mai acut simtite, iar de echipa ce sa mai vorbim. Cu exceptia a vreo trei solisti ce dau semne de cuviinta macar, daca nu de profesionalism (Blaga, Musca si Macovei, la o prima vedere) despre majoritatea cealalta te intrebi odata cu ei ce cauta pe acolo: Flutur e un activist politic ce confunda glia cu teoria; Ungureanu nu-si revine din euforia neasteptatei sale conditii; Dinga nu stie inca prea bine cu ce ar trebuie sa se ocupe; Seres scrie editoriale, iar despre ceilalti nimeni nu pare sa fi auzit ceva demn de retinut.Un guvern galant, ce balteste in el insusi, cand din departare se aude tot mai amenintator vuietul tsunami-ul comunitar...