Punctul pe Y / miercuri 04 mai 2005 Nr: 1563

Schimbarea lui Nicolau

Audierile din cadrul comisiei parlamentare referitoare la situatia din Societatea Romana de Televiziune au un vag aer de vanatoare de vrajitoare. Paradoxal, directorul Nicolau si oamenii sai se afla la conflenta a doua contestari - atat din partea fostei puteri, cat si din partea celei actuale. Motivul oficial, invocat la declansarea procedurilor de audiere, ar fi fost acela al unei anumite 'obediente' fata de fosta putere. Cea actuala a intrat insa in paine pe fondul unei stranii continuitati de abordare: asa cum PSD, ca partid de guvernamant, a incercat sa-si subordoneze - macar in parte - modalitatile de exprimare ale postului public, la fel, noua putere a considerat firesc sa purceada la schimbarea oamenilor din TVR, cu proprii sai oameni! Votul negativ la adresa raportului de activitate prezentat de TVR Parlamentului in toamna anului trecut s-a datorat, insa, tocmai nemultumirilor puterii de atunci fata de pozitia considerata 'ambigua' a conducerii televiziunii si a emisiunilor informative in special. Intr-un moment in care nu se intrevedea inca schimbarea de 'regim', Nicolau a primit un avertisment sever din partea fostului sau sef, prin interpusi. Urma o campanie electorala dura in care partidul avea nevoie de artileria televiziunii de stat. Numai ca rezultatul a fost exact invers: TVR nu a devenit mai partizana, ba din contra, in corul bine orientat al televiziunilor a ramas in posesia celei mai echilibrate partituri. Opozitia a avut acces deplin la aceasta cale de comunicare, iar PSD si-a inmultit prilejurile in care i s-au parut tendentioase abordarile la adresa sa. Cu toata aceasta pozitie, imediat dupa alegeri, si presedintele si premierul au declarat si declansat actiunea de inlocuire a presedintelui TVR - subiect pe marginea caruia desfasurarile incarcate de 'formol' sunt deja cunoscute. Cazul TVR si al SRR ridica o problema de fond, niciodata lamurita: care este, care trebuie sa fie conditia televiziunii publice si al radioului public fata de administratie? Si care trebuie sa fie pozitia administratiei fata de ele? In ce masura activitatile publice trebuiesc reflectate aici cu precadere? Si cum se cuantifica notiunea de independenta? Cum se evita imixtiunile Puterii?Mersul lucrurilor din comisii nu pare sa aiba in vedere raspunsuri la nici una dintre aceste intrebari. Singura intrebare valabila pare sa fie aceea: il schimbam (sau nu) pe Nicolau?