Punctul pe Y / sâmbătă 11 noiembrie 2000 Nr: 161

Iesirea din Europa

In timp ce atat P.D.S.R., cat si C.D.R. 2000 isi fac un titlu de onoare din a adauga siglelor lor cele 12 stelute europene, ca semn al atasamentului neabatut fata de ideea integrarii, Europa ne trimite mesaje severe in care reclama lipsa de progrese reale in realizarea reformelor economice. A acelor reforme pe care le-au ratat, pe rand, si P.D.S.R. si C.D.R., mult prea ocupate de disputele algoritmice sau de desavarsirea unor privatizari frauduloase in beneficiul clientelei lor politice. Ar fi un semn de decenta ca, in actuala campanie electorala, si domnii Iliescu si Nastase, si domnii Isarescu, Roman sau Stolojan sa renunte la demagogia si la fatarnicia care au condus, practic, la situatia actuala. Sa tot vorbesti despre atasamentul fata de ideea europeana cand este clar ca tot ceea ce se intampla aici de aproape zece ani nu are nici in clin, nici in maneca cu exigentele integrarii, reprezinta un semn de cinism, ca sa nu-i spun inconstienta. Nu Europa ne-a adus in situatia de a fi priviti ca oaia neagra a continentului si a civilizatiei, ci noi insine, incapacitatea clasei noastre politice de a aborda cu seriozitate si consecventa un program minimal pe care ni l-am asumat, dealtfel, de buna voie si nesiliti de nimeni. Am confundat sistematic reforma cu machiajul, raspunderea cu mania persecutiei si realismul cu ingamfarea prosteasca. Intre ambitia de capra raioasa a pedeseristilor si servilismul smecher al cederistilor nu a existat nici o diferenta de consecinte. Si unii si altii au impins barca Romaniei pe uscatul unei Reforme pline de hartoape si de bolovani, pentru ca acum, in pragul campaniei decisive pentru aderare, sa ne innecam precum minoritarul la malul sperantelor. Obsesia intrarii in Europa face tot mai des loc obsesiei iesirii dintr-o Europa la ale carei periferii ne ducem veacul de un deceniu in care ne-a placut sa credem ca suntem buni si persecutati de cei carora le-ar fi, chipurile, frica de ceea ce-am fi noi in stare sa facem daca. Daca. Daca am fi seriosi, daca am canaliza resurse si eforturi spre indeplinirea unor obiective de care nu Europa are nevoie ca de aer, ci noi. Chiar noi.