Punctul pe Y / vineri 29 aprilie 2005 Nr: 1560

O ceremonie second - hand?

Ma gandesc uneori cum ar fi privit o (anumita) parte a presei romanesti evenimentul de la Luxemburg, daca dupa alegerile de la sfarsitul anului trecut, PSD-ul ar fi ramas la putere: ca pe un veritabil afront la adresa liderilor sai! Este pentru prima data in istoria Uniunii cand la o ceremonie de semnare a aderarii nu participa sefii de state ai tarilor membre! Nici macar sefii de guverne! Doar niste amarati de ministri - omologi de-ai domnului Dinga, necum de-ai lui Basescu si Tariceanu. Impozanta delegatie romaneasca trasportata cu doua avioane sa sarbatoreasca evenimentul, s-a trezit in fata unei adunari de anonimi, nici ei foarte interesati de ceea ce se intampla acolo. Cu toate acestea, presedintele cel atat de firoscos in materie de protocol - cand a fost la Roma n-a acceptat sa mearga la Vatican pentru ca nu era primit de 'omologul' sau Papa. Iar cu cardinalii nu avea treaba - n-a zis nici malc si a incercat sa treaca faptul ca pe u nul divers si neimportant.Este corecta o asemenea viziune? Bineinteles ca nu! La Luxemburg a fost important actul in sine, si nu participantii. Prezenta prietenului Blair, sau a camarazilor Chirac sau Schroder n-ar fi schimbat nimic din semnificatia acestui moment pe care romanii - asa cum bine zicea presedintele intr-un interviu de export - romanii il asteapta de 60 de ani, de la Yalta. Corect este sa semnalam faptul ca atare si, mai ales, premisa pe care o creaza: aceea a unei munci pe branci, de 18 luni, aproape fara greseala, pentru ca la 1 ianuarie 2007 sa pasim cu fruntea sus pe poarta Uniunii. Atunci da, va fi importanta si prezenta prietenului Blair, dar si a lui Chirac sau a lui Schroder, daca vor mai fi in functii, sau a succesorilor lor la varf.In acelasi timp ma gandesc ce trompete si ce surle ar fi spart timpanele natiunii daca PSD-ul ar mai fi fost acum la putere. Cum s-ar mai fi batut cu pumnii in piept artizanii aderarii si cum ar fi asteptat ei de la natiune binemeritatele omagii. Nu pentru ca n-ar fi meritat cu adevarat, ca nu s-au facut eforturi - dar acestea intrau in fisa postului respectivei guvernari, care nu facea decat ceea ce trebuia sa faca. Iar despre cum ar fi consemnat aceleasi parti ale presei evenimentul cu pricina, refuz sa-mi mai bat capul pentru a-mi inchipui. Nu ceremoniile sunt - daca sunt - de second hand. Ci unii oameni.