Punctul pe Y / joi 21 aprilie 2005 Nr: 1553

Flagrantul lui Miclescu

Procurorul Miclescu va ramane, probabil, in analele institutiei pe care o reprezinta, pentru modul in care a fost realizat, in 2003, 'flagrantul' impotriva unui director de la drumuri, filmat cu scupulozitate si punand in evidenta, fara putinta de tagada, abuzurile si nerespectarile ale codului de procedura penala de catre procurori. Pe el se vor putea face studii de caz, daca cineva din invatamantul superior de drept va fi cu adevarat interesat sa le arate aspirantilor in ale magistraturii cum nu trebuie facuta investigatia de catre procurori. Cazul cu pricina a avut norocul sa fie filmat si - nu stim prin ce filiera - sa ajunga in presa. Cate, insa, alte flagrante de acelasi fel nu vor fi imbogatit, de-a lungul timpului, cazuistica si performanta atator anchetatori...De cand privim la televizor si vedem puzderia de filme occidentale care au ca subiect justitia, ne vom fi mirat nu odata de ciudatele restrictii la care legislatia ii supune pe procurori si pe politisti. Unele cazuri devin chiar hilare prin prisma propriilor noastre experiente si a obisnuintei de a privi actul de justitie ca apanajul atotputernicului Stat. Daca prin alte domenii reforma in justitie poate fi considerata ca aflandu-se pe drumul cel bun, cu siguranta ca acest capitol - cel al metodelor de ancheta si de alcatuire a dosarelor - va mai ramane o lunga perioada in suferinta.Asta, in primul rand, pentru ca mentalitatea procurorilor nostri va trebui supusa la grele incercari. Iar cea mai grea dintre ele este aceea ca procurorul va trebui sa se masoare cu infractorul respectand reguli stricte. Va trebui sa fie mai destept, mai competent si mai rapid in decizii decat acesta. Iar toate astea vor trebui sa se petreaca in cadrul strict al respectarii drepturilor celui invinuit sau urmarit. Procurorii romani vor trebui sa invete sa cerceteze si in libertate, nu doar sub presiunea psihologica a arestului. Vor trebui sa inteleaga ca nu sunt mai egali decat altii in fata legii si ca un dosar nu este echivalent cu o condamnare. Pentru o procuratura care jumatate de secol a lucrat pe baza de ordine si de presiuni, in fata unor oameni vinovati sau nu - carora nu li se recunostea nici un drept, incercarea este grea. Si acest lucru se vede. Si e dezarmant. Pentru ca, degeaba ocheste presedintele Basescu 'rechinii mari', acestia trebuie si prinsi! Cu 'scule' adecvate, cu 'momeala' adecvata si cu forta adecvata. Or, asta pare sa fie principala problema a PNA-ului: ca nu dispune nici de scule, nici de momeli si - ceea ce e mai grav - nici de pescari calificati. Care sa stie despre rechini cel putin la fel de mult cat rechinii insisi. Daca presedintele Basescu vrea sa captureze 'rechinii mari' cu pescari de talia lui Miclescu, atunci mai bine se apuca de alte sporturi: vaslit, acvaristica sau chiar tehnici de negociere a eliberarii ostaticilor...