Punctul pe Y / marți 05 aprilie 2005 Nr: 1538

De la ''Duminica Orbului'', la ''Duminica Nepasarii''

De la ''duminica Orbului'' din 20 mai 1990, cand romanii au facut pentru ultima data cozi la urne, marcand un procent de participare benevola similar cu cele din perioada votului obligatoriu si pana la ''duminica Indiferentei'', din 3 aprilie 2005, democratia romaneasca a parcurs un drum pe care se intersecteaza tendinte contradictorii si un proces de apropriere a democratiei care ridica grave semne de intrebare.Scrutinul partial pentru re-alegerea primarului general al Capitalei este echivalent cu un veritabil dezastru din punctul de vedere al credibilitatii dobandite de politica si politicieni. Semnele acestui autentic boicot se puteau intrevedea inca de la anevoioasa sau formala desemnare a candidatilor. Sigura - prea sigura, poate - pe victorie, Alianta si-a pus doar problema imaginii, sacrificand un vicepremier pe altarul continuitatii democrate la primaria Capitalei. Mesajul acestuia a fost unul formal, iar candidatura sa a parut mai mult ca o obligatie de serviciu decat ca o dorinta reala de a se instala la comenzile unui mecanism care se doreste a deveni performant, in conditii pentru prima data favorabile. De partea cealalta, social-democratii au parut ca n-au de unde sa mai aleaga si ca oferta unui primar de sector - singurul, dealtfel, care a confirmat la locale - ramane unica resursa, in ciuda unui deficit de imagine si cultural care, in cazul unui oras precum Bucuresti, putea sa constituie un veritabil handicap. In rest - o sumedenie de veleitari inscrisi intr-un resgistru adesea comic, daca nu dramatic prin lipsa de har si de seminificatie.Este vinovat electoratul ca a renuntat sa mai mearga la urne? Nicidecum. Electoratul n-a mers la urne pentru ca a realizat ca n-are de unde sa aleaga si ca, oricum, decizia sa va fi pe alaturi cu realitatea. Electoratul a sanctionat prin boicotul sau politicianismul de doi bani care se practica pe malurile Dambovitei si lipsa de interes a clasei politice fata de nevoile sale reale. Viitorul primar al Capitalei este condamnat sa devina exponentul unei minoritati care nu reprezinta aspiratiile majoritare. Ca si in 1998, prin participarea sa redusa, publicul votant sanctioneaza neseriozitatea celor care, dupa ce au fost investiti cu speranta, au lasat totul balta pentru mize mai productive pentru ei insisi.Se spune pe buna dreptate, ca un popor are conducatorii pe care ii merita. Este in acest enunt si adevar, dar si o doza de nedreptate. Pentru ca Bucurestiul si bucurestenii merita cu siguranta mai mult decat ce li se ofera in mod constant.PS. Rezultatul (participarii la vot) constituie, in acelasi timp, si un raspuns sugestiv pentru partizanii alegerilor anticipate. Destul de putini, dealtfel...