Faptul ca analizele si dezbaterile post-electorale ale partidelor intarzie atat de mult - sunt anuntate doar pentru a doua parte a lui februarie - este, in primul rand, consecinta unor rezultate incerte din care fiecare isi asuma partea convenabila. Alianta a castigat, la scor artimetic, niste alegeri pe care avea toate sansele sa le piarda. Victoria sa a fost mai degraba una de imagine, in spatele acesteia facandu-se simtite tensiunile dintre cele doua formatiuni care reusesc cu greu sa-si imparta tortul guvernarii. In plus, succesul lui Basescu la prezidentiale rastoarna raportul de pondere dintre ele, oferind democratilor un rol conducator care se manifesta prin controlul aproape total pe care presedintele il exercita asupra Guvernului. Mai mult, importanta functie de primar general lasata vacanta, este prilejul unei noi si ascutite competitii interne in care se manifesta ambitiile ambelor parti. Sub semnul acestei ambitii vor sta si viitoarele congrese, liberal si democrat, unde batalia pentru functia suprema se va duce si pe diapazonul rezultatului obtinut in alegeri. Iar daca liberalul Tariceanu va iesi invingator, vom avea din nou de-aface cu tentatia unui partid-guvern, in competitie directa cu un partid-presedintie.Pentru UDMR si PRM, partidele care au rolul sa incline balanta, analiza este una formala. In timp ce UDMR ramane constant in bazinul sau electoral, nefiind (inca) afectat de tendintele separatiste ce se manifesta in cadrul politic al etniei, in tabara lui Vadim nimeni nu va pune sub semnul intrebarii rolul si modul de actiune al liderului, cu tot reculul inregistrat la urne. PRM se considera unicul partid de Opozitie si, in consecinta, isi asuma avantajele si servitutiile unui astfel de rol. Cu PSD-ul problema e mai complicata. In cadrul partidului nu s-a stabilit inca, cu precizie, daca alegerile au fost pierdute sau castigate. Ambiguitatea rezultata din distribuirea rolurilor principale - in care detine controlul parlamentar - se manifesta si in pozitiile pe care le adopta liderii partidului. Viitorul congres va sta nu atat sub semnul analizei cauzelor care au dus la trecerea sa in opozitie, cat sub acela al modalitatii in care va fi reintegrat Ion Iliescu si ''refolosit'' Adrian Nastase. Zarva prezenta se va stinge treptat sub presiunea constituirii noilor structuri in care aproape toata lumea doreste sa-si pastreze locul sau sa-si castige unul mai bun. Chiar daca pentru conducerea efectiva se bat doi perdanti - unul de alegeri si altul de imagine - fragilitatea adversarului si oportunitatea unei reveniri anticipate la putere ii va mentine laolalta pe fruntasii pesedisti, odata epuizate acuzele si disputele de conjunctura.