Punctul pe Y / marți 04 ianuarie 2005 Nr: 1459

Purtatorul de cuvant

Institutia purtatorului de cuvant a fost o noutate absoluta in Romania postdecembrista. In societatea din care veneam nu era nevoie de asa ceva. Ce era de spus, spunea cea mai autorizata voce a patriei.Raspunzand rigorilor democratiei, guvernul roman a instituit aceasta demnitate imediat dupa Revolutie. Primul purtator de cuvant a fost un ziarist de televiziune - Cristian Unteanu - care transmitea mesajele premierului Roman, in special ziaristilor straini. Pentru scurt timp. Sarcina a fost apoi preluata direct de premier si dusa, pana la indepartarea lui Adrian Sarbu, de la carma Departamentului de Comunicare, dupa un scandal de presa destul de obscur. Noul sef al departamentului a devenit, automat, si purtator de cuvant si a fost, probabil unul dintre cei mai potriviti pentru rolul de 'paratraznet' pe care era obligat sa si-l asume: Bogdan Baltazar. Lui i-a urmat Caius Dragomir - un personaj absolut inodor si incolor, chiar daca Roman a vazut in el un personaj potrivit pentru presedintie la alegerile din '92. Dupa Dragomir a venit Mihnea Constantinescu - este si astazi in structura Executivului, dupa ce-a trecut o perioada si pe la Externe. Rasturnarea guvernului Roman de catre mineri a deschis calea spre aceasta functie femeilor: Stolojan a avut doua purtatoare de cuvant - pe Iolanda Staniloiu si pe Virginia Gheorghiu - doua persoane care aveau sa aiba un cuvant de spus in politica romaneasca de dupa aceea. Spre deosebire de antecesorii sai, Vacaroiu n-a prea pus pret nici pe comunicarea cu presa si nici pe purtatorii sai de cuvant, intre care a figurat si actualul director al Rompres, Mihai Rosca. Schimbarea din '96 a adus cu sine un val de purtatori de cuvant, recoltati in general din presa: Ciorbea a avut-o pe Doina Jalea, de la Radio; Vasile - pe Rasvan Popescu, cel care reusea performanta sa-si critice seful pe la briefinguri, Isarescu i-a avut pe Gabriela Vranceanu Firea (acum la Antena 1) si pe Ionut Popescu (acum ministru de Finante). In fine, Adrian Nastase si-a impartit mandatul intre Claudiu Lucaci (venit de la televiziune) si Despina Neagoe (venita de la Cluj).Tariceanu a ales-o pe Oana Marinescu. Destul de putin cunoscuta - mai ales ca in ultimii ani a lucrat pentru o ambasada - aceasta nu are o sarcina usoara. Pentu ca predecesoarea ei a facut din institutia respectiva - inclusiv din serviciul de presa al premierului - o institutie 'partinica', cu comunitatea gazetareasca impartita in 'prieteni' si 'neprieteni' si cu (ne)comunicari pe masura. Purtatorul de cuvant va trebui sa se redefineasca, mai ales prin prisma conceptului basescian de 'eliberare' a presei de sub jugul hachitelor si intereselor antagonice ale celor care doresc sa-si medieze astfel dialogul cu natiunea.