Punctul pe Y / joi 30 decembrie 2004 Nr: 1455

Of, presa mea!

Nu pot sa recurg decat la tanguiosul titlu al emisiunii lui Mircea Toma in fata spectacolului stupefiant pe care-l ofera presa devenita ea insasi subiect de presa intr-o maniera in care confratii de pe alte meleaguri ar putea ramane muti de uimire.Cu orgoliile sale de nava amiral a presei romanesti, ramase de pe vremea in care tirajul sau umilea concurenta (dar asta se intampla prin '93-'94); 'Evenimentul zilei' isi scrie propria sa telenovela, in strada. Si o scrie intr-un mod confuz si trist. Protestand vehement fata de insasi ideea de economie de piata, ai carei apostoli jurnalistii sai s-au considerat a fi fara prea multa justificare. Ce se intampla - sau s-a intamplat - in fond la Evenimentul Zilei?Dupa 'revolutia' gazetareasca din '92 a lui Cristoiu a reusit sa penetreze piata lecturii autohtone cu un tabloid a la roumaine, in care coabitau celebra gaina cu pui vii si comentariile politice vitriolante ale fondatorului. Evenimentul a cunoscut impresionante suisuri si coborasuri de tiraj, odata cu influenta exercitata asupra cititorilor sai. In '97 s-a produs primul 'puci', care l-a inlaturat - cu sprijin de la Cotroceni - pe Cristoiu de la conducerea ziarului, pentru ca acesta devenise incomod si pentru noua putere. Atunci el n-a scris comentarii demascatoare la adresa lui Carciog , n-a facut conferinte de presa si nici n-a protestat in fata ambasadei Rusiei. Si-a luat cartile in traista si a plecat spre alte orizonturi, intelegand cu amaraciunea de rigoare - care sunt regulile pietei. Adica exact lucrul pe care nu l-au inteles cei din echipa de acum. Conferintele lor de presa si demonstratiile din fata ambasadei Elvetiei (va interveni, oare, guvernul elvetian?) sau a delegatiei Comisiei Europene (ce parere are Barroso despre ce se imtampla la Bucuresti?) ar putea fi cel putin comice daca n-ar fi penibile. Pentru ca a acuza grupul elvetian de legaturi oculte cu Puterea(culmea, cu una care tocmai a cazut) denota o necunoastere flagranta a mecanismelor manageriale ale unuia dintre cele mai puternice trusturi de presa din Europa. Ringier schimba oameni si la Zurich, dar acestia nu ies in strada si nu reclama la cancelaria federala aceste decizii. Pentru ca acolo exista o solida cultura a afacerilor. Ceea ce la noi, lipseste dupa 15 ani de buchiseala si de tanjeala. Presa este o afacere ca oricare alta. Are o expunere mai ampla, dar mecanismele ei sunt aceleasi. Nerecunoasterea lor nu face decat sa marcheze o puternica nostalgie dupa formulele totalitare, in care deciziile se luau de la sectia de presa a CC-ului, care-i si putea urechea pe cei care se opuneau liniei partidului. Relatia dintre politica redactionala si cea comerciala este una delicata, cu numeroase intrepatrunderi si nu putine contradictii. A incerca sa le pui in parametrii unor asa zise criterii democratice este cel putin o naivitate. O naivitate, din pacate, reala. PS: Stupefiant si apelul CRP care cere patronatului sa aplice o anumita linie redactionala. Sunt curios cum ar lua o astfel de recomandare chiar semnatarii apelului, in propria lor ograda.