Cea mai sugestiva imagine referitoare la filosofia ce a stat la baza administrarii statului roman in ultimii patru ani (si nu doar) mi se pare aceea desprinsa din controalele efectuate la Primaria Capitalei. Noii 'locatari' au descoperit, dupa eforturi laborioase, ca institutia iese lipsa la 'cantar' cu nu mai putin de 500 de miliarde lei. Nu mai putin de 20 de milioane de dolari la cursul zilei! Cum? Simplu: din Primarie, din serviciile sale, lipsesc bunuri de inventar in aceasta valoare - telefoane, faxuri, calculatore, copiatoare, piese de mobilier, pe care, la schimbarea 'garzii', fostii sefi si amploaiatii lor de incredere le-au luat cu ei. Cum e posibil asa ceva? Este posibil, in Romania tuturor posibilitatilor, unde nu exista operatiuni de predare-primire. De inventariere nici sa nu mai vorbim! Dupa o metodologie cel putin bizara, aceste inventare se faceau - daca s-au facut vreodata - la sfarsit de an, si nu la finalul gestionarii. Pe acest principiu, un magazin n-ar face inventarul cand se schimba gestionarul, ci cand se termina anul! Este simplu de inteles ca ii acest fel se doreste sa se piarda urmele obiectelor de inventar si de patrimoniu. Pe care, cineva inzestrat cu dorinta de a afla raspunsuri, le-ar gasi cu siguranta pe la domiciliile fostilor primari, viceprimari, directori, sau pe la firmele lor. Daca s-ar fi pastrat prostul si mitocanescul obicei de pe vremea comunistilor de a se pune pe fiecare obiect placute cu numarul de inventar, recuperarea n-ar fi fost vreo problema. Cele 20 de milioane nu reprezinta decat obiectele inregistrate care au disparut! Despre cele neinregistrate, ce saamai vorbim! Este greu sa-ti inchipui ca ce s-a intamplat la primarie e ceva izolat. Ba, trebuie sa admitem ca procedeul a functionat si functioneaza la scara nationala. Ca jaful la care s-au dedat vremelnicii administratori ai institutiilor statului este unul generalizat, impotriva caauia nimeni nu are timp sa mai ia si masuri. Este - daca adaugam ce se intampla acum pe la ministere, FPS, agentii si comisii - expresia cea mai sugestiva a unei sintagme istorice ce-si gaseste abia azi adevarata masura: dupa noi potopul!