Punctul pe Y / miercuri 22 decembrie 2004 Nr: 1448

Ignatul politic

Lucrul de care se temea cel mai tare un distins jurnalist, care n-a ezitat sa-si exprime in direct si la o ora de varf nadejdea ca cel de sus nu va permite o asemenea manarie s-a intamplat: de Ignat, PSD-ul a castigat presedintia celor doua Camere. La vot.O scurta paranteza inainte de comentariu: parca niciodata pana acum iacobinismul jurnalistic nu s-a manifestat atat de plenar. Se intampla de parca suporterii cei mai inraiti a unei echipe de fotbal primesc misia de a scrie si cronicile meciurilor, si o fac cu tot arsenalul de argumente emotionale si de concluzii partizane. Credeam, in naivitatea mea, ca jurnalistmul are minima obligatie morala de a fi un analist lucid al jocului si de a lasa lectorului libertatea de a trage concluziile. Dar, este probabil o etapa depasita...Privita prin prisma distinsului jurnalist situatia de la Camera si Senat este o catastrofa pentru intregul popor roman, reprezentat in exclusivitate de dansul.In realitate, mi se pare o continuare fireasca a trendului alegerilor din acest an care stau sub semnul echilibrului.Un echilibru fragil, e drept, dar unul care avertizeaza sever ambele tabere politice ca mandatul lor este limitat de deceptia fata de performantele de pana acum si de suspiciunea legata de realizarile viitoare. Faptul ca nici una din parti nu a primit asigurarea deplina de actiune este tocmai expresia acestei stari de spirit.Terenul politic s-a impartit: de o parte, Alinata, cu Presedintia si - mai mult ca sigur - Guvernul, de cealalta Uniunea (daca va ramane asa) cu Legislativul. Intre cele doua echipe se poate instaura un joc dur, la ofside, cu faulturi sistematice, sau unul cavaleresc, cu fair-play si cu dorinta sincera sa ofere nu numai un joc frumos si eficient, poarta in care dorim sa marcam cele mai multe 'plinuri' fiind aceea a Uniunii Europene. N-as vedea, deci, momentul Ignatului, ca o expresie a sacrificiului sperantelor, ci ca pe una a exersarii democratice a colaborarii pentru atingerea unui scop. Nu pot sa-mi inchipui ca vreo guvernare nu porneste la drum cu cele mai bune intentii, si Alianta poate fi mandatata din capul locului in acest sens. Depinde insa de resursele pe care le detine pentru a putea transforma intentiile in realitate. Si de disponibilitatea adversarului de a fi un partener onest si la fel de bine intentionat in atingerea obiectivelor vitale pentru tara.