Punctul pe Y / miercuri 27 octombrie 2004 Nr: 1398

Hotie multilateral dezvoltata

Nu stiu altii cum sunt, dar noi, romanii, convietuim de secole cu hotia, care s-a adaptat permanent conditiilor istorice.De regula, ea a imbracat forme si s-a manifestat in formule bine determinate. Prin Evul Mediu, existau hoti pe care caracterul de clasa al demersului lor - jefuirea celor bogati, concomitent cu impartirea prazii catre cei fara resurse sau posibilitati de completare - i-a facut sa fie botezati ca 'haiduci'. Desi furt-sadea, aceasta forma a beneficiat de o binecuvantare istorica, idealizanta, in regimul egalitarist, care pornea de la premisa ca toti oamenii trebuie sa fie egali, in primul rand pentru ca nu se mai putea - sau pentru a nu mai fi nevoie - sa se fure unii pe altii. Inlocuirea proprietarilor individuali de bunuri cu 'proprietarul unic' - statul - a facut ca in ciuda educatiei marxist-leniniste, acesta sa devina si el victima tentativelor si a actiunilor de furt.Spre a-l feri, pe cat e posibil, diriguitorii de pe atunci i-au conferit un caracter sacrosanct, proprietatea 'obsteasca', avutul obstesc, cum era demult, fiind ridicata deasupra tuturor celorlalte forme de proprietate. Cu alte cuvinte, sa furi de la vecini sau de la un necunoscut, din agoniseala acestuia, mai mergea. Sa furi insa de la stat, a devenit o veritabila crima a carei pedepsire a mers, uneori, pana la condamnari la moarte.Cu toate acestea fenomenul n-a disparut, delapidarile ramanand in topul furtisagurilor si facand, practic din orice mandatar cu oarecare responsabilitati patrimoniale, un permanent candidat la puscarie.Dupa Revolutie, o data cu dizolvarea notiunii de avut obstesc si cu mai buna organizare a apararii avutului privat, furtul a inflorit si s-a generalizat. Se fura, de 15 ani incoace, tot ce-ti poate trece prin cap si tot ceea ce nu poate fi, practic protejat. Se fura temeinic, organizat si cu fantezie, fara ca marimea sau complexitatea obiectului furtului sa mai intimideze. Niste hoti, mai deunazi, au furat cu atata avant fier vechi dintr-o fabrica dezafectata incat aceasta a cazut peste ei. Are si furtul asta riscurile lui - nu vorbesc de cele legale - si nu stiu daca cineva a facut vreo socoteala a victimelor - inecate in cisterne de benzina, curentati de cablurile de inalta tensiune, aruncati in aer de substantele explozive folosite. Nimic nu pare, insa, apt sa descurajeze acest avant bazat pe dictonul ad-hoc ca ceea ce nu apartine in mod direct cuiva, poate apartine celui mai iute de mana, sau mai indemanatic. Numai o minune face ca pana acum aceste furturi sa nu fi declansat mari catastrofe, dar cred ca daca nu ne vom grabi sa inasprim pedepsele si sa organizam protectia obiectivelor publice, ne vom trezi, intr-o buna zi, fara tara, trecuta fraudulos, aproape peste noapte, in posesia haiducilor contemporani.