Hoþie multilateral dezvoltatãNu Âstiu alþii cum sunt, dar noi, românii, convieþuim de secole cu hoþia, care s-a adaptat permanent condiþiilor istorice.De regulã, ea a îmbrãcat forme Âsi s-a manifestat în formule bine determinate. Prin Evul Mediu, existau hoþi pe care caracterul de clasã al demersului lor - jefuirea celor bogaþi, concomitent cu împãrþirea prãzii cãtre cei fãrã resurse sau posibilitãþi de completare - i-a fãcut sã fie botezaþi ca 'haiduci'. DeÂsi furt-sadea, aceastã formã a beneficiat de o binecuvântare istoricã, idealizantã, în regimul egalitarist, care pornea de la premisa cã toþi oamenii trebuie sã fie egali, în primul rând pentru cã nu se mai putea - sau pentru a nu mai fi nevoie - sã se fure unii pe alþii. ÃŽnlocuirea proprietarilor individuali de bunuri cu 'proprietarul unic' - statul - a fãcut ca în ciuda educaþiei marxist-leniniste, acesta sã devinã Âsi el victima tentativelor Âsi a acþiunilor de furt.Spre a-l feri, pe cât e posibil, diriguitorii de pe atunci i-au conferit un caracter sacrosanct, proprietatea 'obÂsteascã', avutul obÂstesc, cum era demult, fiind ridicatã deasupra tuturor celorlalte forme de proprietate. Cu alte cuvinte, sã furi de la vecini sau de la un necunoscut, din agoniseala acestuia, mai mergea. Sã furi însã de la stat, a devenit o veritabilã crimã a cãrei pedepsire a mers, uneori, pânã la condamnãri la moarte.Cu toate acestea fenomenul n-a dispãrut, delapidãrile rãmânând în topul furtiÂsagurilor Âsi fãcând, practic din orice mandatar cu oarecare responsabilitãþi patrimoniale, un permanent candidat la puÂscãrie.Dupã Revoluþie, o datã cu dizolvarea noþiunii de avut obÂstesc Âsi cu mai buna organizare a apãrãrii avutului privat, furtul a înflorit Âsi s-a generalizat. Se furã, de 15 ani încoace, tot ce-þi poate trece prin cap Âsi tot ceea ce nu poate fi, practic protejat. Se furã temeinic, organizat Âsi cu fantezie, fãrã ca mãrimea sau complexitatea obiectului furtului sã mai intimideze. NiÂste hoþi, mai deunãzi, au furat cu atâta avânt fier vechi dintr-o fabricã dezafectatã încât aceasta a cãzut peste ei. Are Âsi furtul ãsta riscurile lui - nu vorbesc de cele legale - Âsi nu Âstiu dacã cineva a fãcut vreo socotealã a victimelor - înecate în cisterne de benzinã, curentaþi de cablurile de înaltã tensiune, aruncaþi în aer de substanþele explozive folosite. Nimic nu pare, însã, apt sã descurajeze acest avânt bazat pe dictonul ad-hoc ca ceea ce nu aparþine în mod direct cuiva, poate aparþine celui mai iute de mânã, sau mai îndemânatic. Numai o minune face ca pânã acum aceste furturi sã nu fi declanÂsat mari catastrofe, dar cred cã dacã nu ne vom grãbi sã înãsprim pedepsele Âsi sã organizãm protecþia obiectivelor publice, ne vom trezi, într-o bunã zi, fãrã þarã, trecutã fraudulos, aproape peste noapte, în posesia haiducilor contemporani. |