Dl Iliescu a declarat, in ultima emisiune 'Starea Natiunii', ca nu s-a simtit incomodat de haina, uneori cam stramta, de presedinte, croita cu ochii si cu gandul la cel care facuse din cea mai inalta pozitie in stat un simbol al absolutismului comunist. Domnia sa nu pledeaza pentru modificarea Constitutiei, in sensul largirii atributiilor prezidentiale, considerand, ca in acest fel urmasii sai isi pot indeplini misiunea, feriti fiind de tentatiile abuzului de putere.In mod evident, modelul ales de 'parintii' mai mult sau mai putini legitimi ai Constitutiei Romaniei este unul la jumatatea drumului intre puterile depline ale unui presedinte american, de exemplu, care este si sef al Guvernului, si unul german sau italian, care este aproape decorativ. Multumirea - relativa - a dlui Iliescu vine din faptul ca prin personalitatea sa si prin autoritatea morala pe care a detinut-o a putut sa exercite o influenta reala asupra celorlalte puteri ale statului, fara sa depaseasca limitele formale impuse de Constitutie, ceea ce dl Constantinescu n-a reusit, practic din acelasi motiv.In mod la fel de evident, romanii asteapta, in general, ceva mai mult de la presedinte pe care, in virtutea unui exercitiu istoric, il considera raspunzator pentru orice masura ce ar trebui luata pentru indreptarea unor stari de lucruri si, din acest punct de vedere, rezida o contradictie evidenta cu precizarile din Constitutia votata recent. Aceste dificultati vor iesi, cu siguranta, in evidenta mai mult decat pana acum, indiferent cine va fi viitorul locatar al Cotrocenilor, pentru ca nici unul dintre cei trei posibili ocupanti principali nu corespunde, caracterial si afectiv, tipului 'Iliescu'. De aceea, cred ca competitia acerba declansata pentru ocuparea acestui post este disproportionata fata de importanta reala pe care o are acesta. Nu exista indoiala ca miza principala o reprezinta votul legislativ. Cu toate acestea privirile publicului si ale politicienilor par sa ignore aceasta zona atintindu-se, aproape nefiresc, catre fotoliul pe care urmeaza sa-l paraseasca dl Iliescu. Este primul paradox. Al doilea vine din faptul ca, desi par angajati cu toate fortele si ambitiile in acest proces, nici Nastase, nici Basescu si nici chiar Vadim nu sunt, de fapt, prea interesati de acest post care nu se prea potriveste nici cu stilul, nici cu ambitiile si nici cu imaginea lor publica.Este foarte posibil ca, la jumatatea lui decembrie sa asistam la instalarea unui presedinte care nu va fi foarte multumit de victoria obtinuta. O victorie care il va scoate, practic, in afara jocului, pentru urmatorii cinci ani.