Punctul pe Y / marți 19 octombrie 2004 Nr: 1391

Generatie europeana

Pentru cei care au inca prezenta in minte prestatia majoritatii demnitarilor si functionarilor superiori de dinainte de '90, mari maestri ai limbii de lemn, cunoscatori aproximativi ai limbii romane si avand nevoie sa fie asistati pentru orice limba straina, dimensiunea pe care o cere calitatea de politician sau de expert pe probleme internationale pare inca de neatins. Chiar daca Petre Roman este primul roman care a socat politica europeana prin cunostintele sale lingvistice si prin detasarea cu care putea sa poarte o discutie cu mai marii noii lumi europene, el a ramas in mentalul colectiv ca o floare destul de rara, coplesita de culturile de personaje noi cu obiceiuri vechi sau de cele vechi cu insuficiente apucaturi noi. Oricat ar parea de surprinzator la prima vedere si, mai ales, intr-un mediu jurnalistic cu tenta primordial critica la adresa oricarui tip de prestatie guvernamentala, o generatie europeana de functionari publici cu rang inalt si mediu, exista. Cel mai sugestiv exemplu mi-a fost oferit de ministrul Justitiei. Dl Cristian Diaconescu, persoana in general discreta, nu foarte doritoare de a se afisa sub reflectoarele scenei politice, a fost invitat, la finele saptamanii trecute, la o conferinta internationala ce a avut loc la Viena, conferinta in cadrul careia urma sa fie dezbatuta situatia Romaniei, ca viitor membru al UE si, in special, stadiul in care se afla capitolele de negociere neinchise inca - intre acestea 'Justitia si Afacerile Interne' fiind considerat cel mai delicat. In fata unor covorbitori de calibru - fosti sau actuali reprezentanti ai organismelor comunitare de la Bruxelles, demnitari ai guvernului austriac, ziaristi si comentatori politici - dl Diaconescu a desfasurat un discurs echilibrat, cu puternice sustineri documentare, cu interpretari logice si de bun simt, prin care a convins asistenta de faptul ca demersurile Romaniei sunt seriose si constante, ca exista probleme de rezolvat speicifice, deseori fara echivalent in practica europeana si, mai ales, ca la Bucuresti se depun toate eforturile pentru ca reforma justitiei sa capete o dimensiune europeana, deplin integrata in organizatia din care dorim sa facem parte. Aplauzele asistentei si puternica impresie produsa de ministrul roman m-au dus cu gandul la faptul ca dl Diaconescu nu este, totusi, o exceptie, ca intre colegii sai de Executiv se afla alti cativa reprezentanti ai valului european, capabili sa faca fata exigentelor viitoare, ca efortul premi erului Nastase, de a innoi si intineri structura Executivului cu oameni noi, cu pregatire superioara si cu capacitati multiple, oameni care vor fi nu doar utili, ci absolut necesari viitoarelor structuri de administrare nationala si integrare europeana. Chiar daca dl Ponta plange cu lacrimi amare ranirea randurilor colegilor sai printre aspirantii la privilegiile parlamentare, poate fi multumit de fa ptul ca generatia tanara spre medie este deja bine instalata in restul societatii.