Punctul pe Y / Wednesday 29 September 2004 Nr: 1374

Politica frustrãrii

Un mare savant - dacã nu mã înÂsel, chiar Henri Coandã - spunea cã omenirea înainteazã spre viitor cu spatele, privind înapoi. Cam ca un vâslaÂs, care doar din când în când arunca o privire peste umãr sã vadã dacã direcþia este bunã. Savanþii sunt acei vizionari care întorc spatele trecutului Âsi cuteazã sã scruteze viitorul, zãrind acolo ceea ce celorlalþi nu le este la îndemânã. Nu diferit stau lucrurile în politicã Âsi în ceea ce graviteazã în jurul ei. Ciclul electoral pune în evidenþã la superlativ aceastã manevrã.De luni bune de zile, vocile autorizate, atât ale Puterii, cât Âsi ale Opoziþiei, se fac auzite cu trimiteri directe la fapte Âsi evenimente care au avut loc ieri, alaltãieri sau rãsalaltãieri. Pentru ele noþiunea de 'mâine' nu existã decât sub forma poziþiei pe care o vor ocupa dupã alegeri: învingãtori sau învinÂsi. Sunt scoase, ciclic, din dosare Âsi sertare, aceleaÂsi subiecte rãsuflate îmbrãcate în hãinuþele noi ale unor argumente care nu reuÂsesc sã convingã, pentru simplul fapt cã, de cele mai multe ori, ceea ce se imputã altora este imputabil celor care fac reproÂsuri. ÂSi cum nimeni nu este Albã ca Zãpada, într-o þarã de pitici puÂsi pe rele, în oala dezbaterii se amestecã aceeaÂsi ciorbã acrã a ceea ce au fãcut unii Âsi alþii. Nimeni nu pare capabil sã se desprindã de aceastã tentaþie facilã Âsi sã întoarcã spatele unei realitãþi de la care nu se mai poate aÂstepta nimic, pentru a vedea cum se poate alcãtui una nouã.Este o politicã a frustrãrii profunde, care alimenteazã Âsi este alimentatã cu sindromul ratãrii. Al ratãrii Âsanselor individuale Âsi colective. Al nerealizãrii în general. Psihologic, acest tip de frustr are are nevoie de vinovaþi. Cel mai la îndemânã sunt liderii politici. Urmãriþi-i cu atenþie pe cei care reclamã ceva: vor ajunge, invariabil, la vinovãþia totalã a lui Iliescu sau Constantinescu, sau a oricãruia dintre ceilalþi. La Montreal sau la Þebea, la BucureÂsti sau la New York, eÂsecul personal - care, fãrã îndoialã, derivã de cele mai multe ori Âsi din condiþiile unui anumit moment istoric - cere imperativ capete. Frustrarea politicienilor înÂsiÂsi cere capete Âsi de aceea auzim atât de puþine discursuri politice centrat pe efortul individual Âsi colectiv necesar unei schimbãri reale, autentice.