Punctul pe Y / Monday 20 September 2004 Nr: 1366

Fidelitatea pe dolari

Partidul Umanist Roman este cel care a introdus, in premiera absoluta, ideea evaluarii strict materiale a notiunii de fidelitate. In acest sens, membrii sai care au fost plasati pe listele parlamentare ale PSD, in cadrul polului social-democrat, la alegerile din anul 2000, au fost invitati sa semneze o hartie prin care se obligau ca, in cazul in care vor parasi formatiunea politica, prin intermediul careia au intrat in Parlament, sa plateasca cate 100 000 de dolari. Aceasta suma reprezinta, in viziunea celor care au elaborat acest tip de angajament, cheltuielile medii facute de Partidul Umanist cu campania electorala si alte angarale care tin de accesul spre un fotoliu de parlamentar. Avand in fata asemenea perspectiva, majoritatea celor aflati in fericita situatie au semnat cu entuziasm un document ale carui urmari nu prea puteau sa le treaca prin cap. Au trecut, insa, prin capul sefului partidului, om cu experienta in materie de oameni si de mai mici sau mai mari tradari (specifice domeniului afacerilor, dar nu numai) care s-a gandit ca este cea mai buna modalitate sa-si protejeze investitia si, la o adica, sa obtina si un ce profit. Destul de neobisnuit in arena politica, procedeul reprezinta varianta materialista, ca sa-i zic asa, a angajamentului idealist al demisiei de onoare, semnata in alb, pe care alte formatiuni au reclamat-o de la membrii lor. Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, pentru ca dl Voiculescu, entuziast cum il stim, n-a vazut pericolul decat dintr-o parte. Or, acesta a venit din cealalta. Trecand la ai lor, adica la PSD, transfugii n-au facut altceva decat sa legifereze demersul initial: alesi pe listele PSD-ului, ei au trecut la PSD! Nu s-au dus la liberali, nici la democrati, ca sa nu mai vorbim de PRM. Ba, mai mult, ei au anticipat pur si simplu finalul unor miscari dezordonate ale PUR-ului, care au avut ca punct final - deocamdata - refacerea aliantei cu fratele mai mare. In aceasta situatie, chiar daca instanta i-ar fi dat castig de cauza patronului Voiculescu, acestuia i-ar fi fost dificil - din punct de vedere moral - sa le ia banii, pentru simplul motiv ca i-au luat-o, practic, inainte, refacan pe cont propriu noua alianta. Dar, vorba aceea, pierzi-castigi, politician te numesti, si nu banii sunt cei care fac fericirea electorala, ci intrarea sau ramanerea in parlament!