O competiþie fãrã (contra)candidaþiDacã pentru mai toate poziþiile importante din structura de putere ce va rezulta dupã alegerile din iarnã s-au declanÂsat competiþii, apãrând sub reflector mai mulþi sau mai puþini candidaþi, una singurã nu a fost supusã acestui proces: cea de viitor preÂsedinte al PSD.Pânã la tranÂsarea chestiunii, la recentul Congres extraordinar al PSD, subzistã varianta cã, în cazul în care nu se va decide, ireversibil, sã candideze la - teoretic - cea mai înaltã funcþie în stat, cea de preÂsedinte, Adrian Nãstase va continua sã rãmânã la cârma partidului Âsi dupã alegeri, într-o poziþie ce i-ar fi permis ca, automat, sã redevinã premier, dacã PSD-ul ar câÂstiga legislativele. Prin hotãrârea unanimã a Congresului, dl Iliescu a fost solicitat sã revinã la cârma partidului, dupã încheierea mandatului de preÂsedinte. Cu toate nazurile pe care le-a fãcut mai multã vreme, nu cred cã dl Iliescu va rãmâne insensibil la solicitare, mai ales dupã ce partidul i-a înde plinit Âsi cea mai recentã exigenþã - aceea de a-i face oferta Âsi în scris. PreÂsedintele a dat deja - tot în scris - un rãspuns favorabil acelei solicitãri, chiar dacã în fapt o va face mai târziu decât îÂsi doresc reprezentanþii PSD, dornici sã conteze pe aportul sãu de campanie o perioadã mai îndelungatã. S-ar putea, însã, spune, cã odatã cu acest pas se închide dosarul succesiunii la cea mai înaltã funcþie în partid, indiferent dacã ea va avea loc ad-hoc, printr-un transfer de putere, sau statutar, prin decizia unui alt congres extraordinar. Dar dacã - pentru cã întotdeauna existã un dacã? Dacã Adrian Nãstase devine preÂsedinte Âsi dl Iliescu se rãzgândeÂste, nemaifiind dornic sã se înhame într-o funcþie executivã, cum a mai Âsi spus-o, de altfel? Cine sunt cei care ar putea întruni sufragiile pentru a candida pentru aceastã funcþie? Cine ar îndreptãþi, într-o mai mare mãsurã, o asemenea aspiraþie? Constatãm cã, la umbra celor doi lideri - Iliescu Âsi Nãstase - în ograda partidului n-a prea mai crescut nimic. Sau nu a crescut, în mãsura în care ar fi cineva îndrituit sã spunã: eu pot fi acela! Abia o situaþie de acest gen poate naÂste o crizã gravã în partid, crizã pe care veleitarismul Âsi interesele din numeroasele grupãri formate în ultima vreme ar putea-o alimenta pânã spre un final cu consecinþe demne de luat în seamã. |