Daca pentru mai toate pozitiile importante din structura de putere ce va rezulta dupa alegerile din iarna s-au declansat competitii, aparand sub reflector mai multi sau mai putini candidati, una singura nu a fost supusa acestui proces: cea de viitor presedinte al PSD.Pana la transarea chestiunii, la recentul Congres extraordinar al PSD, subzista varianta ca, in cazul in care nu se va decide, ireversibil, sa candideze la - teoretic - cea mai inalta functie in stat, cea de presedinte, Adrian Nastase va continua sa ramana la carma partidului si dupa alegeri, intr-o pozitie ce i-ar fi permis ca, automat, sa redevina premier, daca PSD-ul ar castiga legislativele. Prin hotararea unanima a Congresului, dl Iliescu a fost solicitat sa revina la carma partidului, dupa incheierea mandatului de presedinte. Cu toate nazurile pe care le-a facut mai multa vreme, nu cred ca dl Iliescu va ramane insensibil la solicitare, mai ales dupa ce partidul i-a inde plinit si cea mai recenta exigenta - aceea de a-i face oferta si in scris. Presedintele a dat deja - tot in scris - un raspuns favorabil acelei solicitari, chiar daca in fapt o va face mai tarziu decat isi doresc reprezentantii PSD, dornici sa conteze pe aportul sau de campanie o perioada mai indelungata. S-ar putea, insa, spune, ca odata cu acest pas se inchide dosarul succesiunii la cea mai inalta functie in partid, indiferent daca ea va avea loc ad-hoc, printr-un transfer de putere, sau statutar, prin decizia unui alt congres extraordinar. Dar daca - pentru ca intotdeauna exista un daca? Daca Adrian Nastase devine presedinte si dl Iliescu se razgandeste, nemaifiind dornic sa se inhame intr-o functie executiva, cum a mai si spus-o, de altfel? Cine sunt cei care ar putea intruni sufragiile pentru a candida pentru aceasta functie? Cine ar indreptati, intr-o mai mare masura, o asemenea aspiratie? Constatam ca, la umbra celor doi lideri - Iliescu si Nastase - in ograda partidului n-a prea mai crescut nimic. Sau nu a crescut, in masura in care ar fi cineva indrituit sa spuna: eu pot fi acela! Abia o situatie de acest gen poate naste o criza grava in partid, criza pe care veleitarismul si interesele din numeroasele grupari formate in ultima vreme ar putea-o alimenta pana spre un final cu consecinte demne de luat in seama.