Locul 14ÃŽn clasamentul-neoficial-pe naþiuni, elaborat pe baza numãrului de medalii obþinute la Olimpiadã, România s-a clasat în final pe locul 14. Cam acelaÂsi loc rezultã Âsi dintr-o medie a participãrilor sale, de-a lungul timpului, la aceastã reuniune mondialã a sportului. Raportat la dimensiunea populaþiei, putere economicã Âsi alte criterii departajare, România îÂsi depãÂseÂste considerabil condiþia, devansând naþiuni importante, cu resurse incomparabil mai mari decât ale noastre. Cum se explicã atunci, o asemenea poziþie?Primul rãspuns ar putea fi acela cã românii poartã în gena lor un cromozom al performanþei sportive. Suntem noi construiþi în aÂsa fel încât sã facem faþã ideii de competiþie Âsi sã avem Âsi tãria psihicã de a dori sã fim câÂstigãtori în faþa altora. Al doilea rãspuns þine niþel de un paradox: acela cã faþã de un tipar moral-afectiv care ne îndreaptã mai degrabã spre superficialitate Âsi inconsecvenþã, în sport reuÂsim sã fim tena ci Âsi perseverenþi. ÂSi reuÂsim acest lucru în sporturi care presupun, mai mult decât altele, o muncã susþinutã Âsi eforturi devastatoare. Este cazul disciplinelor care ne-au adus grosul medaliilor-gimnastica Âsi canotajul.Din pãcate pentru noi, în nici un alt domeniu comensurabil nu ne putem nu doar apropria, dar nici îndrãzni sã sperãm, spre o asemenea poziþie. România nu face parte din elitã nici în politicã (deÂsi aici am avut la un moment dat iluzia cã putem influenþa o serie de procese globale, dar a fost vorba pur Âsi simplu de conjucturã!), nici în economie, nici în Âstiinþã Âsi tehnologie, nici în alte domenii esenþiale pentru progresul unei naþiuni. Poate doar cultura sã ne mai aproprie de vârfuri, dar aici criteriile sunt mai puþin obiective Âsi handicapul mijloacelor de exprimare îÂsi spune cuvântul. Paradoxul este iarãÂsi prezent, pentru cã în fiecare dintre aceste domenii dispunem de modelele Âsi exemplele care ne-ar permite sã aspirãm spre o poziþie superioarã celei pe care ne situãm. LipseÂste însã constanþa efortului, viziunea organizatoricã, claritatea perspectivei Âsi, mai ales, dorinþa necesarã de autodepãÂsire. Performanþa olimpicã-cu toate viciile ei de fond, despre care se vorbeÂste mai puþin în momentele festive- nu face altceva decât sã ne ofere, cu mai multã claritate, imaginea handicapului general pe care- avem de înfruntat. |