In clasamentul-neoficial-pe natiuni, elaborat pe baza numarului de medalii obtinute la Olimpiada, Romania s-a clasat in final pe locul 14. Cam acelasi loc rezulta si dintr-o medie a participarilor sale, de-a lungul timpului, la aceasta reuniune mondiala a sportului. Raportat la dimensiunea populatiei, putere economica si alte criterii departajare, Romania isi depaseste considerabil conditia, devansand natiuni importante, cu resurse incomparabil mai mari decat ale noastre. Cum se explica atunci, o asemenea pozitie?Primul raspuns ar putea fi acela ca romanii poarta in gena lor un cromozom al performantei sportive. Suntem noi construiti in asa fel incat sa facem fata ideii de competitie si sa avem si taria psihica de a dori sa fim castigatori in fata altora. Al doilea raspuns tine nitel de un paradox: acela ca fata de un tipar moral-afectiv care ne indreapta mai degraba spre superficialitate si inconsecventa, in sport reusim sa fim tena ci si perseverenti. Si reusim acest lucru in sporturi care presupun, mai mult decat altele, o munca sustinuta si eforturi devastatoare. Este cazul disciplinelor care ne-au adus grosul medaliilor-gimnastica si canotajul.Din pacate pentru noi, in nici un alt domeniu comensurabil nu ne putem nu doar apropria, dar nici indrazni sa speram, spre o asemenea pozitie. Romania nu face parte din elita nici in politica (desi aici am avut la un moment dat iluzia ca putem influenta o serie de procese globale, dar a fost vorba pur si simplu de conjuctura!), nici in economie, nici in stiinta si tehnologie, nici in alte domenii esentiale pentru progresul unei natiuni. Poate doar cultura sa ne mai aproprie de varfuri, dar aici criteriile sunt mai putin obiective si handicapul mijloacelor de exprimare isi spune cuvantul. Paradoxul este iarasi prezent, pentru ca in fiecare dintre aceste domenii dispunem de modelele si exemplele care ne-ar permite sa aspiram spre o pozitie superioara celei pe care ne situam. Lipseste insa constanta efortului, viziunea organizatorica, claritatea perspectivei si, mai ales, dorinta necesara de autodepasire. Performanta olimpica-cu toate viciile ei de fond, despre care se vorbeste mai putin in momentele festive- nu face altceva decat sa ne ofere, cu mai multa claritate, imaginea handicapului general pe care- avem de infruntat.