Blestemul grâului?Dãinuie încã legenda cum cã þãrile româneÂsti au fost, vreme de un secol Âsi ceva, grânarul Europei. Recolta Bãrãganului se îndrepta, în care, spre Giurgiu Âsi Brãila, de unde pe Dunãre sau pe mare ajungea în inima continentului, omenitã de români cu ceea ce prin tradiþie nu le-a lipsit: pâinea Âsi - bineînþeles - sarea...Lucrurile s-au schimbat odatã cu noile mecanisme economice introduse de comuniÂsti. Rapid, România s-a aliniat la lipsa endemicã a pâinii, atât de caracteristicã flãmândului frate mai mare de la Rãsãrit. Bioritmul þãranului, modificat cu mijloacele agitprop-ului, n-a mai fost acelaÂsi. Pe pãmântul care nu mai era al lui, devenit un soi de funcþionar cu sapã, el ieÂsea la arat, la prãÂsit sau la recoltat când primea ordinele de la BucureÂsti, nu când cânta cucul sau ciocârlia. Pâinea nu i-a mai ajuns nici lui, nici statului, cu toatã generozitatea pãmântului. Lupta pentru supravieþuire a fost transformatã, prin mijloace orwelliene, într-o competiþie pentru recolte-record fantomã, aranjate din condei de activiÂsti, conform preþioaselor indicaþii, niciodatã regãsite în hambare. Obsesia lui CeauÂsescu de a obþine o tonã de cereale pe fiecare cap de român nu a prins însã viaþã niciodatã, nici mãcar în scripte.Anul ãsta bezmetic, cu multe ploi Âsi vijelii, a avut partea lui bunã, de a suplini sistemele de irigaþii, distruse de elanul revoluþionar. La ora recoltatului la 'pãioase', þãranii de diferite ranguri s-au trezit cã nu mai au pe unde sã-Âsi depoziteze sacii rãmaÂsi goi ani la rând. Dupã bucuria Âsi uimirea primelor momente, a urmat decepþia: o recoltã bogatã, în economia asta tulbure de piaþã, poate deveni un blestem! Grâu mult - bani puþini! Ofertã mare - cerere micã! Pânã una-alta, noul ministru al Agriculturii, Petre Daea, un 'tehnocrat' care Âsi-a trãit viaþa mai mult pe câmp decât prin birouri, a refuzat verdictul implicit. Fãrã mare tam-tam, i-a strâns pe cerealiÂstii de toate rangurile într-un seminar în care aceÂstia Âsi-au spus unii altora cum de s-a ajuns ca într-o Românie fãrã prea multã mecanizare, fãrã prea multe pesticide, fãrã prea mult ajutor din partea unui stat cu buzunarele goale, s-a obþinut o recoltã medie de 6,3 tone la hectar, faþã de o Germanie super-tehnologizatã, cu 7 tone!? Sãrbãtoarea 'de lucru' a grâului ce a avut loc la Romexpo ar trebui sã fie semnalul pe care oamenii îl dau autoritãþilor: aveþi o problemã! Cum o rezolvaþi? Pentru cã rezolvarea 'blestemului' unei recolte prea mari nu mai stã în mâinile lor. E treaba celor care fac legi Âsi regulamente Âsi le aplicã, sã gãseascã soluþiile care sã tranforme 'blestemul' într-o adevãratã Âsi realã bucurie. Acum, Âsi pentru anii care urmeazã, ani în care România va continua sã fie (Âsi) o þarã agrarã. Chiar dacã nu 'eminamente'... |