Punctul pe Y / luni 16 octombrie 2000 Nr: 138

Morala si afacerile

Intr-un recent interviu, creatorul FNI, Sorin Ovidiu Vantu, vorbeste despre cum a functionat acest fond si in ce fel a beneficiat de pe urma lui, chiar - sau mai ales - atunci cand nu i-a mai fost proprietar. Domnul Vantu punea degetul pe rana acestei povesti: e drept, am castigat cateva sute de miliarde 'jucand' la acest fond. Adica dispunand bani si ridicandu-i. A fost acest lucru ilegal? A atras cineva atentia ca n-ar fi corect. N-a atras nimeni - nici Banca Nationala, nici CNVM-ul si nici macar Parlamentul, care este seful amandurora. Da, dar credeti ca a fost moral ce-ati facut? - intreaba reporterul. Domnule, zice dl Vantu, in afaceri nu se pune problema moralei. Se pune problema legalitatii. Am incalcat vreo lege? N-am incalcat! Atunci ce-aveti cu mine? Argumentul d-lui Vntu este imbatabil. Cine are scrupule morale sa se faca popa sau invatator. Nu om de afaceri. Pentru ca lumea afacerilor este diferita de celelalte. De regula, atunci cand cineva castiga, altcineva pierde. Este o chestie ce tine de aritmetica. Ideea afacerilor 'reciproc avantajoase' era o gogorita prin care comunistii incercau sa-si acopere abaterile de la morala. De zece ani ne chinuim sa inttlegem mecanismul afacerilor si ne izbim cu regularitate de propriile noastre limite ideologice. De propriile sechele si de demagogia care ne-a impuiat capetele. Lumea afacerilor este o lume aparte. Are regulile si principiile ei, care nu corespund, in linii mari cu cele ale eticii. Din punct de vedere etic bogatia este un viciu. Pentru ca ea implica o repartitie injusta a bunurilor. Dar cu totii dorim, in fundul sufletului nostru, sa devenim bogati. Unii chiar dorim si atunci starnesc antipatia si suspiciunile celor care n-au reusit. Va trebui, probabil, sa treaca o generatie - doua pana cand vor putea fi intelese si acceptate regulile economiei de piata, climatul de concurenta (adeseori nemiloasa), paranoia manageriatului de succes. Pana atunci vom continua sa credem ca statul trebuie sa se despagubeasca pentru investitiile riscante, mai degraba decat sa creeze si sa aplice un sistem de reguli care sa mai domoleasca apetitul celor care -vorba lui Preda - vad viata ca o prada.