La 14 ani si ceva dupa ce s-a consumat in toata tara, revolutia a ajuns si la Bacau. Ea s-a produs in doua etape, in 6 si 20 iunie si a avut ca rezultat alungarea ultimului dictator, pe numele sau Dumitru Sechelariu.Pornit de jos, din clasa muncitoare, fratele Sechelariu Dumitru (mai este unul, la Guvern) a intrat in politica relativ tarziu, dupa ce s-a confruntat cu economia de piata a tranzitiei, din care a tras concluzia ca pentru a fi mare si tare trebuie sa ai bani. Iar ca sa ai bani, e nevoie de suport politic.S-a instalat la carma orasului prin vot democratic, mai intai ca independent, iar apoi ca membru al unui partid care fusese in Opozitie. A invatat tacticile de manipulare a maselor si a actionat dupa principii stramosesti: a dat plebei paine si circ. Sau, circ si paine. Mai ales circ. Zilele sale de nastere s-au transformat in evenimente globale, fiind sarbatorite cu fast. Micii si berea au fost principalele parghii de atingere a coardei sensibile a oamenilor. Cine venea la el in audienta nu pleca fara o suta-doua de mii. Averea lui Sechelariu crestea vazand cu ochii si ea avea ca principala sursa subventiile guvernamentale si contractele firmelor sale private cu statul, pe care tot el il reprezenta. Din ce castiga, dadea un obol simbolic celor saraci si oboluri mai putin simbolice celor care-l ajutau direct sa-si consolideze pozitia. Adulat, lingusit, binecuvantat a acceptat sa-si imprumute numele stadionului din oras si n-ar mai fi durat mult pana cand orasul insusi avea sa i-l poarte. Domnea peste o lume ce parea multumita cu ce-i arunca el si chichirezul democratic al alegerilor nu l-a tulburat prea tare. Abia cand a constatat ca cei care-l ridicau in slavi, intrati in cabina de vot il taiau gros cu pixul de pe lista, s-a tulburat. Dar nu s-a dezmeticit. Refuza sa creada - ca si un celebru inaintas - ca poporul poate fi atat de ingrat si de nerecunoscator. Atat de ingrat si de nerecunoscator incat, la turul 2, sa-l huiduie in direct. Secventele cu Sechelariu iesind din centrul de votare si urcadu-se in jeep-ul sau de ultim racnet, mi-l amintesc, intr-un fel, pe Ceausescu urcand in elicopter. Iar hora incinsa pe strazile Bacaului la anuntul victoriei lui Stavarache, adunarea spontana din Piata Palatului de dupa fuga Odiosului.La Bacau a fost o mini-revolutie. Si chiar daca Sechelariu n-a fost un Odios, iar 'guvernarea' sa de 8 ani o Sinistra, ceva din reactia poporului, de acolo ar trebui sa puna pe ganduri! Si pe invinsi si pe invingatori! Pentru ca, dupa cum bine vedem, istoria se repeta, cand oamenii repeta greselile.