Punctul pe Y / luni 31 mai 2004 Nr: 1270

Batalia Capitala

Bucurestiul joaca un rol aparte in aceasta istorie noua a alegerilor locale. Dupa ce, vreme de doi ani, a fost condus de primari 'numiti' - pe unii dintre ei memoria nu-i mai retine de nici un fel, din 1992 a intrat in jocul democratic al optiunii populare. Din '92 si pana in 2004, competitia s-a redus, in ultima instanta, la batalia dintre doi candidati: unul de stanga si altul mai de dreapta. In neconcordanta cu ceea ce s-a intamplat pe plan national, administratia Bucurestiului s-a aflat, sistematic, de cealalta parte a barierei politice. In 1992 s-au confruntat necunoscutul Crin Halaicu, creatie a nou nascutei Conventii liberalo-taraniste si fesenistul Cazimir Ionescu, personaj emblematic al Revolutiei. Primul a invins detasat si a guvernat, patru ani, impreuna cu o echipa pestrita de CDR-isti care nu s-au remarcat prin absolut nimic, in afara de faptul ca au ajuns pe fotoliile de primari prin reactia de respingere de catre electorat a reprezentantilor Puterii. Runda din 1996 a fost, de departe, cea mai spectaculoasa de pana acum. Partidul la guvernare l-a aruncat in lupta pe Ilie Nastase, mizand pe charisma sa de campion. Conventia a mers cu sindicalistul Ciorbea, cel care a mizat, paradoxal, pe o campanie anti-Halaicu. A invins primul, deschizand drumul valului de emotionalitate care vedea in schimbare unica sansa ce mai ramasese. Trecerea lui Ciorbea la guvern a redeschis ostilitatile si in '98, meciul PDSR-CDR s-a rejucat, cu actori mai de mana a doua: pe fondul unei indiferente ce a adus la urne mai putin decat populatia unui sector, a iesit invingator ciudatul Lis - omul iscusit! Cei doi ani pe care i-a petrecut la Primaria Capitalei n-au facut decat sa aduca regrete pentru infrangerea lui Oprescu.El insusi a mizat pe aceasta stare de spirit cand s-a prezentat la noua runda de alegeri din 2000. Numai ca de data aceasta nu l-a mai avut in fata pe Lis, ci pe b uldozerul Basescu, piesa de calibru greu aruncata de Roman in batalia pentru a se mai pastra ceva din resturile guvernarii. Basescu a ajuns primar mai degraba prin propriile forte, decat prin cele ale partidului, al carui sef avea sa devina in scurt timp.2004 ridica aceasta competitie la un nivel si la o miza inca neatinse pana acum. Este in joc orgoliul partidului care a avut pana acum totul, in afara de Capitala. Este in joc si orgoliul unei Opozitii care, odata cu Bucurestiul, risca sa piarda si ultima farama de influenta. Deaceea, confruntarea dintre Basescu si Geoana promite sa fie una din care sa iasa scantei.