Astazi se implinesc 14 ani de la primele alegeri libere, dupa o jumatate de secol de regimuri totalitare in Romania. Atunci, in 90, 20 mai a cazut intr-o zi pe care scepticii au descoperit-o ca fiind Duminica Orbului.Dupa 14 ani se poate pune mai multa speranta in a gasi raspunsul corect la intrebarea: ce fel de zi a fost aceea? Una a clarviziunii sau a ignorantei? A sperantei sau a deceptiei?Evident, la orice intrebare se pot da un numar variabil de raspunsuri si toate pot fi, in sine corecte. Depinde de unghiul in care este privita problema.Pentru majoritatea zdrobitoare a romanilor, 20 mai a fost o zi a sperantei si a revansei fata de un sistem care ii redusese la postura de simple marionete. Oamenii au avut atunci sentimentul (poate pentru prima si ultima data) ca istoria depinde de ei si ca viitorul poate capata conturul dorintelor lor. Asa se si exprima entuziasmul cu care au purces la a-si exercita acest drept si probabil c a nimeni dintre cei care s-au aflat atunci pe „baricadele” optiunii libere nu va uita cozile interminabile din fata centrelor de votare. A fost, probabil, o prezenta la vot neinregistrata nici in timpul dictaturii, cand procentele date publicitatii se apropiau de nivelul absolut!„Orbirea” a fost una dintre principalele concluzii ale scrutinului. Procentajele inregistrate – neobisnuite in sistemele electorale democratice – au ridicat semne de intrebare in special din partea minoritatii care se considera frustrata de roadele Revolutiei. Era nucleul Pietii Universitatii, care dupa o demonstratie in forta de mai bine de o luna refuza sa accepte faptul ca amploarea spectacolului nu se regasea in procentele electorale.Dincolo de aceste priviri partizane, alegerile din 1990 pot constitui un excelent prilej de nostalgii prin faptul ca au fost in comparatie cu ceea ce avea sa urmeze un moment fast de decenta si de bun simt. Cu mici exceptii, aproape inevitabile, campania a fost una civilizata. Civilizat a fost si numarul de candidati inscrisi in competitia prezidentiala doar 3 iar confruntarea lor finala, de pe televiziune, poate ramane cu succes intr-o antologie a decentei si a deferentei. Cel putin pentru asta, aniversarea merita sa fie sarbatorita, daca nu pentru faptul ca a constituit primul exercitiu real, adevarat, de democratie.