Punctul pe Y / luni 10 mai 2004 Nr: 1252

Exportul de democratie cu lesa

Scandalul fotografiilor cu detinuti irakieni, mutilati si batjocoriti de catre militarii americani, pica cum nu se poate mai prost pentru armata invingatoare. Desi consecintele sunt inca greu de evaluat, el echivaleaza cu o veritabila infrangere pe cel mai sensibil dintre campurile de lupta ale acestui razboi ciudat, ce imi seamana izbitor, ca rezonanta, cu celebrul Watergate.Faptul ca reprezentati ai natiunii considerate cel mai mare exportator de democratie, s-au dedat la practici demne de tortionarii regimurilor totalitare nu poate sa ramana fara urmari. Nimeni nu va putea spune ca Bush sau Rumsfeld ar fi putut sa tolereze astfel de practici, avand cunostinta de ele. Va fi foarte greu de crezut insa ca scuzele prezentate (destul de tarziu) de titularul de la Casa Alba si promisiunile ca cei vinovati vor fi pedepsiti va mai putea sa refaca prestigiul natiunii care, rasturnand un dictator, l-a intocmit cu o droaie de dictatori marunti s i limitati.Culmea este ca acestia nici macar nu si-au exercitat puterea discretionara asupra celor pe care i-au avut in custodie pentru a le frange vointa si convingerile. Nu. I-au folosit, practic, ca mijloc de amuzament. Sinistru. Sau cu atat mai sinistru. Pentru o colectie de fotografii cu care sa se dea mari la intoarcerea acasa, soldatii americani au pus la bataie vietile unor prizonieri care - la urma urmelor - nici macar nu stiau de ce sunt prizonieri.Este aici efectul pervers al oricarui razboi. Mizeria si josnicia intra in logica oricarui conflict asumat. Nu exista si nu vor exista razboaie curate. Teatrul de bataie va da la iveala nu numai curaj si eroism, ci si brutalitate si sadism. Oameni, altfel cumsecade, fara datele unor tortionari, devin asa ceva in momentul in care li se creaza conditiile necesare. Cand in mentalitatea de invingator se insinueaza dreptul de viata si de moarte asupra c elui invins.Astfel de lucruri s-au petrecut si se vor petrece atata timp cat vor exista razboaie si cat viata oamenilor va fi o categorie negociabila. Odata cu viata se negociaza si demnitatea, si decenta, si o­noarea. Nu sunt, desigur, nici macar primele cazuri de acest fel. Si nici ultimele. Ele vor exista atata vreme cat forta si arbitrariul vor prevala in fata dreptului si a drepturilor fundamentale.