Punctul pe Y / luni 03 mai 2004 Nr: 1246

Campeanu

Intr-un fel, Radu Campeanu ilustreaza conditia dramatica a politicianului roman nimerit la rascruci ale istoriei. Prima rascruce a fost cea a razboiului si a instalarii comunismului si l-a aruncat in puscarie, unde a ispasit vina de a fi crezut in valorile democratiei. A fost suficient pentru ca o cariera sa fie strivita, nemairamanand din ea decat aspiratia supravietuirii. In conditiile stiute. Daca in '45-'47, Campeanu s-a aflat in urma istoriei, in '89-'90, a fost inaintea ei. Reprezentant autorizat al curentului liberal, caruia a incercat sa-i reinnoade sirul in cursul vremii, Campeanu n-a inteles ca momentul nu corespundea logicii si bunului simt traditional. Pentru vina de a fi fost rezonabil si de a nu fi dat curs extremismelor si exagerarilor care insoteau atunci discursul politic, s-a trezit scos din joc. Era timpul panglicarilor cu buzunarele doldora de dolarii neimpozitati ai tranzitiei. Rascrucea '92-'93 a fost, pentru cei mai multi, u na paradoxala. Un partid care se instalase autoritar in fruntea plutonului 'istoric', al carui lider era capabil sa vada si interesul national, nu doar cel de grup, avea sa capoteze inexplicabil la niste alegeri pentru a caror buna desfasurare liberalii lucrasera cot la cot cu reprezentantii altor formatiuni politice. Sanctiunea - dupa parerea mea nemotivata - a retinut si unele dintre stangaciile inerente unei vieti politice necristalizate inca. 'Solutia regala' a fost atat de subtila, incat n-a inteles-o nimeni, iar solidaritatea de generatie, atat de loiala incat a indepartat aripile tinere de care, in mod normal, Campeanu ar fi trebuit sa fie mai legat decat a fost. Congresul de la Poiana Brasov, din '93, a fost cel care a pus capat unei cariere politice mult prea scurte. Politica romaneasca a pierdut atunci, prin Radu Campeanu, unul dintre reperele sale de verticalitate si de bun simt, in fata asaltului mitocaniei si a sete i de inavutire. Si, probabil ca Ion Iliescu are dreptate: cu un Campeanu, neexmatriculat prematur, si cu un Ratiu nemarginalizat, politica ar fi putut sa fie alta si Romania sa arate altfel.Istoria nu lucreaza insa nici cu 'poate' si nici cu 'daca'. Radu Campeanu ramane cel putin autoritatea morala de a nu fi facut concesii majore si de a nu-si fi scos la vanzare onoarea si orgoliul de om, in primul rand.