In recent aparutul sau volum de convorbiri 'Marele soc de la finele unui secol scurt', presedintele Iliescu isi marturiseste nostalgia fata de doua momente de normalitate si civilitate - aceste notiuni parand sa fie repere fundamentale la care isi raporteaza trecerea prin istorie cel care s-a aflat - in conditiile separatiei puterilor - la carma tarii in 10 din cei 14 ani scursi de la Revolutie.Primul este CPUN-ul, iar al doilea, campania electorala din '90. Daca fata de cel de-al doilea nu am nici o obiectie, confruntarea in general, dar in special cea finala, de la televiziune, dintre cei trei candidati (Iliescu, Campeanu si Ratiu) caracterizandu-se printr-o profunda civilizatie si printr-un discurs argumentat si la obiect, fata de primul as putea manifesta oarece rezerve. Pentru ca, daca imi aduc bine aminte, sub cupola salii in care functionase, cuminte, vreme de aproape 40 de ani, Marea Adunare Nationala, s-ar fi facut auzite n u doar acuze si formulari vitriolante, dar si exprimari cu totul neacademice, mergand pana la invective. Cred insa ca nu acestea sunt lucrurile care-l fac nostalgic pe domnul presedinte, cat esenta a ceea ce se petrecea atunci, acolo. Mai precis, fata de redescoperirea discursului liber, democratic, fara cenzura si teama care insotisera pana atunci orice forma de exprimare. Desigur, printre cei 300 de membri ai acestui parlament ad-hoc, constituit dupa metode retusabile astazi, s-au aflat si unii dintre cei care nu aveau justificari morale si intelectuale sa reprezinte ceva sau pe cineva, dar acolo s-au format si cateva dintre constiintele politice importante care au dominat scena in anii care au urmat. Cea mai mare nostalgie, insa, banuiesc ca o are domnul presedinte dupa rolul pe care i l-a rezervat atunci istoria: acela de moderator universal, de om care gaseste limbajul si solutiile potrivite pentru fiecare interlocutor si pentru fiecar e problema. A fost si ramane, cred, momentul de varf al prestatiei sale politice, 'ora astrala' care i-a adus increderea conationalilor sai ca, mai mult si mai bine decat oricare altul, poate sa stapaneasca o lume iesita din matca si amenintand sa se reverse, oricand, inundand ordinea de drept si stabilitatea sociala. Destul de putin cunoscut pana atunci, in mod direct, Ion Iliescu a dat atunci masura adevaratului om politic care era, arvunind, practic, optiunea populara a avea sa-l conduca spre neobisnuitul procent de 85% cu care a castigat prezidentiale din '90.